Sinodul Episcopilor

A XV-a Adunare Generală Ordinară
„Tinerii, credința și discernământul vocațional”

Reuniune pre-sinodală

DOCUMENT

Introducere

Tinerii de astăzi se confruntă cu o serie de provocări și oportunități externe și interne, dintre care multe sunt specifice contextelor lor individuale și unele sunt împărtășite între continente. În lumina acestei realități, este necesar pentru Biserică să examineze modul în care se gândește la tineri și se angajează pentru ei, în așa fel încât să fie o călăuză eficace, relevantă și dătătoare de viață în cursul vieții lor.

Acest document este o platformă sintetizată pentru a exprima câteva dintre gândurile și experiențele noastre. Este important de notat că acestea sunt reflecțiile tinerilor din secolul al XXI-lea care provin din diferite religii și contexte culturale. În acest sens, Biserica ar trebui să vadă aceste reflecții nu ca o analiză empirică a unui oarecare alt timp trecut ci, mai degrabă, ca o expresie a locului unde ne aflăm, a locului spre care ne îndreptăm și ca un indicator a ce trebuie să facă Biserica pentru a merge înainte.

Este important înainte de toate de a clarifica parametri acestui document. Nu este vorba de a compune un tratat teologic nici de a stabili o nouă învățătură a Bisericii. Este mai degrabă un document care oglindește realitățile, personalitățile, credințele și experiențele specifice ale tinerilor din lume. El este destinat părinților sinodali. Este menit să furnizeze episcopilor o busolă care să tindă la o înțelegere mai mare a tinerilor; un instrument de navigație pentru apropiatul sinod al episcopilor despre „Tinerii, credința și discernământul vocațional” din octombrie 2018. Este important de notat ca aceste experiențe să fie văzute și înțelese după diferitele contexte ale tinerilor în care sunt situate.

Aceste reflecții au provenit din întâlnirea a peste 300 de tineri reprezentanți din toată lumea, veniți la Roma de la 19 la 24 martie 2018 pentru inaugurarea reuniunii pre-sinodale a tinerilor și participarea a 15.000 de tineri conectați online prin grupuri Facebook.

Acest document este conceput ca un rezumat al tuturor contribuțiilor participanților bazate pe munca a 20 de grupuri lingvistice și a 6 grupuri ulterioare prin social media. El va fi, între altele, un izvor care va contribui la Instrumentum Laboris al Sinodului Episcopilor 2018. Speranța noastră este ca Biserica și celelalte instituții să poată învăța din procesul acestei reuniuni pre-sinodale și să asculte glasurile tinerilor.

Fiind spuse acestea, putem trece la explorarea cu deschidere și credință a locurilor în care tânărul se situează astăzi, cum se percepe el în relație cu alții și cum noi, ca Biserică, putem să-i însoțim pe tineri spre o înțelegere profundă a lor înșiși și a locului pe care-l au în lume.

Partea I

Provocări și oportunități ale tinerilor în lumea de astăzi

(1) Formarea personalității

Tinerii caută sensul pe care-l au ei înșiși în comunități care să fie de sprijin, edificatoare, autentice și accesibile, adică să fie comunități în măsură să-i valorizeze. Recunoaștem locuri care pot ajuta la dezvoltarea propriei personalități, între care familia ocupă o poziție privilegiată. În multe părți ale lumii, rolul bătrânilor și reverența față de înaintași sunt factori care contribuie la formarea identităților lor. Totuși, aceasta nu este o realitate împărtășită universal, dat fiind că modelele familiei tradiționale sunt în declin în diferite locuri. Asta aduce cu sine suferință, și în tineri. Unii se îndepărtează de tradițiile familiale, sperând să fie mai originali decât ceea ce consideră ca „blocat în trecut” sau „demodat”. În schimb, în unele zone tinerii caută identitatea lor rămânând tari în tradițiile lor familiale, străduindu-se să fie fideli față de modul în care au crescut.

Deci Biserica are nevoie să susțină mai bine familiile și formarea lor. Acest lucru este deosebit de semnificativ în țările unde nu există libertate de exprimare, unde tinerilor – în special minorilor – nu le este permis să participe la viața Bisericii; pentru aceasta trebuie să fie formați la credință acasă de către părinții lor.

Simțul de apartenență este un factor semnificativ în formarea propriei identități. Excluderea socială este un factor care contribuie la pierderea autostimei și a identității experimentate de mulți. În Orientul Mijlociu, mulți tineri se simt obligați să se convertească la alte religii cu scopul de a fi acceptați de cei de vârsta lor și de cultura dominantă care-i înconjoară. Acest lucru este simțit puternic și de comunitățile de migranți din Europa, care, în afară de asta, suferă povara excluderii sociale și a abandonării identității lor culturale pentru a se asimila culturii dominante. Aceste este un teren în care Biserica are nevoie să proiecteze și să furnizeze spații de vindecare pentru familiile noastre, ca răspuns la aceste probleme, arătând că există spațiu pentru toți.

În afară de asta, este oportun de observat că identitatea tinerilor este formată și de interacțiunile externe și de apartenența la grupuri, asociații și mișcări specifice, active și în afara Bisericii. Uneori parohiile nu mai sunt locuri de întâlnire. Recunoaștem și rolul educatorilor și prietenilor ca responsabili ai grupurilor de tineret care pot să devină exemple bune. Avem nevoie să găsim modele atrăgătoare, coerente și autentice. Avem nevoie de explicații raționale și critice la chestiuni complexe – răspunsurile simpliste nu sunt suficiente.

Pentru unii, religia este de acum considerată o chestiune privată. Uneori simțim că sacrul pare ceva separat de viața zilnică. De multe ori Biserica apare ca prea severă și este adesea asociată unui moralism excesiv. Uneori, în Biserică, este greu de depășit logica lui „mereu s-a făcut așa”. Avem nevoie de o Biserică primitoare și milostivă, care apreciază rădăcinile sale și comorile sale, iubindu-i pe toți, și pe cei care nu urmează ceea ce credem că sunt „standardele”. Mulți dintre cei care caută o viață pașnică ajung să se dedice filozofiilor sau experiențelor alternative.

Alte locuri cheie de apartenență sunt grupurile, cum ar fi social networks, prietenii și colegii de clasă, precum și contextele sociale și mediul natural. Acestea sunt locuri în care mulți dintre noi petrec cea mai mare parte a timpului. Adesea școlile noastre nu ne educă la dezvoltarea unei gândiri critice.

Momentele cruciale pentru dezvoltarea identității noastre cuprind: a decide direcția noastră de studii, a alege profesia noastră, a decide în ce să credem, a descoperi sexualitatea noastră și a face alegerile definitive pentru viață.

În afară de asta, experiențele noastre ecleziale pot atât să formeze cât și să influențeze formarea identității și personalității noastre. Tinerii sunt profund implicați și interesați de teme precum sexualitatea, dependențele, căsătoriile eșuate, familiile dezagregate, precum și marile probleme sociale, cum ar fi criminalitatea organizată și traficul de ființe umane, violența, corupția, exploatarea, uciderea femeilor, orice formă de persecuție și degradarea mediului nostru natural. Acestea sunt elemente de profundă preocupare în comunitățile noastre vulnerabile în toată lumea. Ne este frică pentru că în multe din țările noastre găsim instabilitate socială, politică și economică.

Confruntați cu aceste provocări, avem nevoie de incluziune, primire, milostivire și duioșie din partea Bisericii, atât ca instituție cât și ca o comunitate de credință.

(2) Raportul cu alte persoane

Tinerii caută să dea sens unui lumi foarte complicate și diversificate. Avem acces la noi posibilități de a depăși diversitățile și diviziunile din lume, însă asta se realizează în diferite realități și la diferite niveluri. Mulți tineri sunt obișnuiți să vadă diversitatea ca pe o bogăție și consideră o oportunitate o lume pluralistă. Multiculturalismul are potențialul de a facilita un mediu pentru dialog și toleranță. Valorizăm diversitatea de idei în lumea noastră globalizată, respectul față de gândirea celuilalt și libertatea de exprimare. Cu toate acestea, vrem și să ocrotim identitatea noastră culturală și să evităm uniformismul și cultura rebutului. N-ar trebui să ne fie frică de diversitatea noastră ci să valorizăm diferențele noastre și tot ceea ce ne face unici. Uneori ne simțim excluși pentru a fi creștini în ambiente sociale care sunt potrivnice religiei. Suntem conștienți că avem nevoie de întâlnire între noi și cu alții pentru a putea construi legături profunde.

În unele țări credința creștină este în minoritate, în timp ce o altă religie este dominantă. Țările cu rădăcini creștine au o tendință de refuza treptat Biserica și religia. Altele încearcă să dea un sens credinței într-o societate în mod incremental seculară, unde libertatea de conștiință și de religie este sub atac. Rasismul la diferite nivele îi atinge pe tinerii din diferite părți ale lumii. Încă există o oportunitate pentru Biserică de a propune un alt „mod” tinerilor pentru a trăi viața lor, însă acest lucru trebuie să fie făcut între contexte sociale adesea complicate.

În acest mod, adesea este dificil pentru tineri și să audă mesajul Evangheliei. Acest lucru este accentuat în zone unde tensiunile dintre persoane ar putea să devină foarte obișnuite, în pofida unei aprecieri generale față de diversitate. O atenție deosebită trebuie să fie dedicată fraților noștri și surorilor noastre creștini care sunt persecutați în lume. Ne amintim de rădăcinile noastre creștine în sângele martirilor și în timp ce ne rugăm pentru sfârșitul oricărei persecuții, suntem recunoscători pentru mărturia lor de credință adusă lumii. În afară de asta, încă nu există un consens obligatoriu cu privire la problema primirii migranților și refugiaților și nici la problematicile pe care le cauzează acest fenomen – toate acestea în pofida recunoașterii obligației universale la grijă față de demnitatea fiecărei persoane umane.

Într-o lume globalizată și interreligioasă, Biserica are nevoie nu numai de un model, ci și de o ulterioară elaborare pe liniile teologice existente deja pentru un dialog pașnic și constructiv cu persoane de alte credințe și tradiții.

(3) Tinerii și viitorul

Tinerii visează siguranță, stabilitate și plinătate. Mulți speră într-o viață mai bună pentru familia lor. În multe părți ale lumii, asta înseamnă a căuta siguranța pentru propria persoană; pentru alții asta înseamnă mai specific a căuta un loc de muncă bun și un anumit stil de viață. A găsi un loc de apartenență este în schimb un vis împărtășit care depășește continentele și oceanele.

Visăm oportunități mai mari, o societate care să fie coerentă și să aibă încredere în noi. Căutăm să fim ascultați și nu numai să fim spectatori în societate, ci participanți activi. Căutăm o Biserică ce să ne ajute să găsim vocația noastră, în toate semnificațiile sale. În afară de asta, în mod trist, nu toți credem că sfințenia este ceva ce poate fi dobândită și că este o cale spre fericire. Avem nevoie să revitalizăm simțul de comunitate care ne conduce la un simț de apartenență.

Unele preocupări practice face viața noastră dificilă. Mulți tineri au experimentat mari traume în diferite maniere. Mulți suferă încă sub povara dezabilităților mentale și fizice. Biserica trebuie să ne susțină și să se îngrijească în asistarea noastră în această vindecare. În unele părți ale lumii, singura cale pentru a obține un viitor sigur este a primi o instruire universitară sau a munci excesiv. Dacă pe de o parte acesta este un standard aprobat în mod obișnuit, pe de altă parte trebuie spus că nu este posibilă mereu realizarea lui datorită unei serii de circumstanțe în care se află tinerii. Această idee este un concept dominant și a influențat modul în care concepem munca. În pofida acestei realități, tinerii vor să afirme demnitatea intrinsecă a muncii. Uneori, ajungem să renunțăm la visele noastre. Ne este prea frică și unii dintre noi au încetat să viseze. Asta se observă în multele presiuni socio-economice care pot drena grav simțul de speranță printre tineri. Se întâmplă și ca să nici nu mai avem oportunitatea de a continua să visăm.

Pentru acest motiv, tinerii caută, se angajează și se îndreaptă spre problematicile de dreptate socială din timpurile noastre. Căutăm oportunități pentru a putea munci și construi o lume mai bună. În această privință, Doctrina Socială a Bisericii catolice este în mod deosebit instrument de informare privilegiat pentru tinerii catolici care vor să urmărească această vocație. Vrem o lume de pace, care să țină împreună o ecologie integrală cu o economie globală sustenabilă. Pentru tinerii care trăiesc în regiuni din lume instabile și vulnerabile există speranța și așteptarea de acțiuni concrete din partea guvernelor și a societății: a pune capăt conflictelor și corupției, a se ocupa de schimbările climatice, de inegalitățile sociale și de siguranță. Ceea ce este important să se țină cont este că, independent de context, fiecare împărtășește aceeași aspirație înnăscută pentru idealuri nobile: pace, iubire, încredere, echitate, libertate și dreptate.

Tinerii visează o viață mai bună, însă mulți sunt obligați să emigreze pentru a găsi o mai bună situație economică și ambientală. Doresc pacea și sunt atrași îndeosebi de „mitul Occidentului”, așa cum este reprezentat prin mass-media. Tinerii africani visează o Biserică locală autonomă, care să nu impună ajutoare care să alimenteze dependența, ci să fie o contribuție dătătoare de viață pentru comunitățile sale. În pofida multelor conflicte și a valurilor periodice de violență, tinerii rămân plini de speranță. În multe țări occidentale visele lor sunt bazate pe dezvoltarea personală și realizarea de sine.

În multe locuri există o prăpastie largă între dorințele tinerilor și capacitatea lor de a lua decizii pe termen lung.

(4) Raportul cu tehnologia

Când ne referim la tehnologie, este necesar să înțelegem dublul aspect al folosirii sale. Dacă pe de o parte progresele tehnologice au îmbunătățit sensibil viețile noastre, este necesar și să ne folosim de ele în manieră prudentă. Ca în toate lucrurile, o folosire nesăbuită poate să aibă consecințe negative. În timp ce pentru vreunul tehnologia a îmbogățit relațiile noastre, pentru atâția alții a luat forma unei dependențe, devenind un înlocuitor al relației umane și chiar al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, tehnologia este de acum parte integrantă din viața tinerilor și ca atare trebuie să fie înțeleasă. În mod paradoxal, în unele țări tehnologia, îndeosebi internetul, este accesibil gratuit, în timp ce întreținerea zilnică și serviciile de bază sunt insuficiente.

Impactul acestor social media în viețile tinerilor nu poate să fie subevaluat. Social media sunt o parte relevantă din identitatea tinerilor și din modul lor de a trăi. Niciodată ca înainte, ambientele digitale au puterea fără precedent de a uni persoane distante din punct de vedere geografic. Schimbul de informații, idealuri, valori și interese comune este astăzi mai posibil decât ieri. Accesul la instrumente de formare online a deschis oportunități educative pentru tinerii care trăiesc în zone îndepărtate și a făcut accesul la cunoaștere la îndemâna unui click.

Totuși, cealaltă față a tehnologiei se arată în dezvoltarea anumitor vicii. Acest pericol se manifestă în forme precum izolarea, lenea, dezolarea, plictiseala. Este evident că tinerii din toată lumea consumă în manieră obsesivă produsele multimediale. Deși trăim într-o lume hiperconectată, comunicarea dintre tineri rămâne limitată la grupuri asemănătoare între ele. Lipsesc spații și oportunități pentru a experimenta diversitatea. Cultura mijloacelor mass-media exercită încă multă influență asupra vieților și asupra idealurilor tinerilor. Venirea social media a ridicat noi provocări cu privire la mărimea sferei de influență pe care o au social media asupra tinerilor.

Adesea tinerii tind să aibă diferite comportamente în mediile online și în cele offline. Este necesar a oferi tinerilor formare despre modul de a trăi viețile lor digitale. Relațiile online pot să devină inumane. Spațiile digitale ne fac orbi în fața fragilității celuilalt și ne împiedică introspecția. Probleme precum pornografia pervertesc percepția propriei sexualități pe care o are tânărul. Tehnologia creată în acest mod creează o realitate paralelă înșelătoare care ignoră demnitatea umană.

Alte riscuri includ: pierderea identității legată cu o reprezentare greșită a persoanei, o construcție virtuală a personalității și pierderea unei prezențe sociale înrădăcinate în realitate. În afară de asta, riscurile pe termen lung includ: pierderea amintirii, a culturii și a creativității în fața rapidității accesului la informație și a pierderii de concentrare legată de fragmentare. Există apoi o cultură dominantă a aparenței.

Conversația despre tehnologie nu se limitează la internet. În domeniul bioeticii, tehnologia pune noi provocări și noi riscuri cu privire la salvgardarea vieții umane în fiecare fază a ei. Venirea inteligenței artificiale și a noilor tehnologii precum robotica și automatizarea pun riscuri oportunităților de folosire pentru comunitățile de muncitori. Tehnologia poate fi nocivă demnității umane dacă nu este folosită cu conștiință și prudență: demnitatea umană trebuie să conducă mereu utilizarea ei.

Oferim aici două propuneri concrete cu privire la tehnologie. In primis, Biserica, angajându-se într-un dialog constant cu tinerii, ar trebui să aprofundeze înțelegerea tehnologiei așa încât să ne poată ajuta în ponderarea folosirii sale. În afară de asta, Biserica ar trebui să considere tehnologia – îndeosebi internet – ca un teren fertil pentru noua evanghelizare. Rezultatele acestor reflecții ar trebui să fie formalizate printr-un document oficial al Bisericii. În al doilea rând, Biserica ar trebui să-și îndrepte atenția la plaga pornografiei, incluzând abuzurile în rețea asupra minorilor, cyberbulismul și contul sărat pe care ele le prezintă umanității noastre.

(5) Căutarea sensului existenței

Mulți tineri nu știu să răspundă la întrebarea „care este sensul vieții tale?”. Nu întotdeauna reușesc să lege viața lor cu sensul transcendentului. Atâția tineri, pierzând încrederea în instituții, nu se mai recunosc în religiile tradiționale și nu s-ar defini ca „religioase”. Totuși, tinerii sunt deschiși la spiritualitate.

Mulți se plâng cât de puțin caută cei de vârsta lor răspunsurile la semnificația vieții într-un context de credință și biserică. În multe locuri din lume, tinerii dau semnificație vieților lor prin munca lor și succesele personale. Dificultatea în a găsi stabilitate în aceste domenii produce nesiguranță și neliniște. Mulți sunt constrânși să emigreze pentru a găsi un context care să le permită să muncească. Alții, în schimb, abandonează familia și cultura din cauza instabilității economice.

În sfârșit, alții au subliniat că, deși tinerii reușesc să se întrebe cu privire la sensul existenței, asta nu implică mereu că sunt gata să se dedice în manieră decisivă lui Isus și Bisericii. Astăzi religia nu mai este văzută ca mijlocul principal prin care un tânăr pornește spre căutarea de sens, deoarece adesea se adresează tendințelor și ideologiilor moderne. Scandalurile atribuite Bisericii – atât cele reale, cât și cele care sunt percepute ca atare – condiționează încrederea tinerilor în Biserică și în instituțiile tradiționale pe care ea le reprezintă.

Biserica poate ocupa un rol vital în asigurarea ca acești tineri să nu fie excluși, ci să se simtă acceptați. Asta își are realizarea sa și atunci când încercăm să promovăm demnitatea femeilor, fie în Biserică fie în cel mai amplu context social. Astăzi o problemă răspândită în societate este legată de lipsa de egalitate între bărbat și femeie. Acest lucru este adevărat și în Biserică. Există mari exemple de femei care au desfășurat slujirea lor în comunități călugărești consacrate și ocupând roluri de responsabilitate în laicat. Pe de altă parte, pentru unele femei tinere aceste exemple nu sunt întotdeauna vizibile. O întrebare cheie reiese din aceste reflecții: care sunt locurile în care femeile sunt în măsură să prospere în cadrul Bisericii și al societății?

Biserica poate trata aceste probleme cu o adevărat confruntare și o privire deschisă la diferitele idei și experiențe.

Există adesea mare dezacord între tineri, fie în Biserică fie în lume, cu privire la acele învățături care astăzi sunt deosebit de dezbătute. Între acestea găsim: contracepția, avortul, homosexualitatea, conviețuirea, căsătoria precum și cu este percepută preoția în diferitele realități ale Bisericii. Ceea ce este important de notat este că, independent de nivelul lor de înțelegere a învățăturilor Bisericii, găsim încă dezacord și o dezbatere deschisă între tineri cu privire la aceste chestiuni problematice. Prin urmare ar vrea ca Biserica să-și schimbe învățăturile sau, măcar, să furnizeze o mai bună explicație și formare cu privire la aceste chestiuni. În pofida acestei dezbateri interne, tinerii catolici ale căror convingeri sunt în contrast cu învățătura oficială doresc oricum să fie parte a Bisericii. Pe de altă parte, mulți tineri catolici acceptă aceste învățături și găsesc în ele un izvor de bucurie. Doresc ca Biserica nu numai să mențină cu tărie învățăturile sale, deși nepopulare, ci să le proclame și cu profunzime mai mare.

În lume, relația cu sacrul este o chestiune complexă. Creștinătatea este văzută adesea drept ceva ce aparține trecutului și valoarea sa sau relevanța sa pentru viețile noastre nu mai sunt înțelese. În același timp, în unele comunități se dă prioritate sacrului deoarece viața zilnică este structurată în jurul religiei. În unele contexte asiatice sensul existenței poate să fie asociat la filozofii orientale.

În ultimă instanță, mulți dintre noi doresc puternic să-l cunoască pe Isus, dar adesea înțeleg greu că numai El este izvorul unei adevărate descoperiri de sine, pentru că în relație cu El persoana ajunge, în ultimă instanță, să se descopere pe ea însăși. Prin urmare, se pare că tinerii cer martori autentici: bărbați și femei în măsură să exprime cu pasiune credința lor și relația lor cu Isus, și în același timp să-i încurajeze pe alții să se apropie, să-l întâlnească și să se îndrăgostească la rândul lor de Isus.

Partea a II-a

Credință și vocație, discernământ și însoțire

Este o bucurie și o responsabilitate sacră a-i însoți pe tineri în călătoria lor de credință și discernământ. Tinerii sunt mai receptivi în fața unei „narative a vieții” decât în fața unui discurs teologic abstract; ei sunt conștienți și atenți, angajându-se activ în lume și în Biserică. Pentru aceasta este important să se înțeleagă cum percep tinerii credința, vocația și provocările care se prezintă în discernământ.

(6) Tinerii și Isus

Raportul pe care tinerii îl au cu Isus este pe atât de variat pe cât de mare este numărul tinerilor în lume. Mulți dintre ei îl văd pe Isus ca pe Mântuitorul lor și Fiu al lui Dumnezeu. În afară de asta, adesea tinerii găsesc apropierea de Isus prin intermediul mamei sale, Maria. Alții, în schimb, pot să nu aibă această relație cu Isus, dar îl văd oricum ca o referință morală și o persoană bună. Mulți tineri îl percep pe Isus ca un personaj istoric, apartenent la o epocă și la o cultură trecute, care nu este relevant pentru viețile lor. Alții, în schimb, îl percep pe Isus departe de experiența lor umană, distanță care pentru ei este provocată de Biserică. În afară de asta, imaginile false pe care unii tineri le au despre Isus adesea îi îndepărtează de El. Idealuri eronate ale creștinilor model nu apar la îndemână, așa precum preceptele date de Biserică. Din această cauză, creștinismul este perceput de unii ca un standard la care nu se poate ajunge.

Un mod pentru a repara această dezorientare pe care o au tinerii cu privire la Isus comportă o întoarcere la Scripturi, în așa fel încât să poată aprofunda cunoașterea persoanei lui Cristos, viața Sa și umanitatea Sa. Tinerii au nevoie să întâlnească misiunea lui Cristos și nu ceea ce li se poate părea o așteptare morală la care nu se poate ajunge. În orice caz, se simt nesiguri despre cum se fac toate acestea. Întâlnirea cu Isus trebuie să fie promovată în tineri, spre care Biserica trebuie să se îndrepte.

(7) Credința și Biserica

Pentru mulți tineri, credința a devenit ceva care ține mai degrabă de sfera privată decât un eveniment comunitar, iar experiențele negative pe care unii dintre aceștia le-au avut cu Biserica au contribuit desigur la această percepție. Mulți tineri se relaționează cu Dumnezeu la un nivel pur personal, afirmând că sunt „spirituali dar nu religioși”, sau concentrându-se numai pe o relație personală cu Isus Cristos. Unii tineri cred că Biserica a dezvoltat o cultură în care se acordă atenție mai degrabă implicării în structura sa instituțională decât asupra persoanei lui Cristos. Alții, în schimb, consideră că ghizii religioși sunt deconectați și preocupați mai mult de dimensiunea administrativă decât de crearea de comunități și chiar alții consideră Biserica drept o entitate irelevantă. Aproape pare că aceasta uită că Biserica sunt persoanele și nu structura. Există în schimb tineri care experimentează o Biserică apropiată, ca în cazul Africii, Americii Latine și Asiei, precum și în diferite mișcări la scară mondială. Chiar și tineri care nu trăiesc Evanghelia simt o legătură cu Biserica. Acest simț de apartenență și familia îi susțin pe tineri în drumul lor. Fără această legătură și punct de referință comunitară riscă să se afle singuri în fața provocărilor lor. Pe de altă parte, există mulți tineri care nu percep nevoia de a fi parte a Bisericii și care găsesc sens pentru existența lor în afara ei.

Din păcate, în unele părți ale lumii tinerii părăsesc Biserica în număr mare. A înțelege motivele acestui fenomen este crucial pentru a putea merge înainte. Tinerii care nu au legături cu Biserica sau care s-au îndepărtat de ea fac asta pentru că au experimentat indiferență, judecare și refuz. Este posibil să se participe la o Liturghie și a pleca fără să se fi experimentat niciun simț de comunitate sau de familie ca Trup al lui Cristos. Creștinii cred într-un Dumnezeu viu, dar cu toate acestea găsim celebrări și comunități care apar moarte. Tinerii sunt atrași de bucurie, care ar trebui să fie un semn distinctiv al credinței noastre. Doresc să vadă o Biserică martoră vie a ceea ce învață și să arate autenticitatea drumului spre sfințenie, înțelegând admiterea greșelilor comise și având umilința de a cere iertare. Tinerii se așteaptă de la călăuzitorii Bisericii – consacrați, călugări și laici – ca să fie un exemplu puternic. A ști că modelele de credință sunt atât autentici cât și vulnerabili îi face și pe tineri liberi să fie așa. Nu se vrea să se nege aici sacralitatea slujirii lor, ci să se facă în așa fel încât tinerii să poată fi inspirați de ei pe acest drum spre sfințenie.

Adesea tinerilor le este greu să găsească un spațiu în Biserică în care să poată participa activ și să aibă responsabilități. Tinerii, din experiențele lor, percep o Biserică ce îi consideră prea mici și nepricepuți pentru a lua decizii și că așteaptă de la ei numai greșeli. Trebuie avută încredere în faptul că tinerii pot să conducă și să fie protagoniști ai drumului lor spiritual. Nu este vorba numai de a-i imita pe cei mai înțelepți, ci de a asuma cu adevărat responsabilitatea propriei misiuni și de a o trăi cu seriozitate. Mișcările și noile comunități în Biserică au dezvoltat căi rodnice nu numai pentru evanghelizarea tinerilor, ci și pentru a-i legitima în a fi principalii ambasadori ai credinței pentru cei de vârsta lor.

O altă percepție comună a multor tineri este lipsa de claritate cu privire la rolul femeilor în Biserică. Dacă deja pe de o parte este dificil pentru tineri să simtă un sentiment de apartenență și leadership în Biserică, este și mai greu pentru femeile tinere. Pentru aceasta, ar fi de ajutor dacă Biserica nu numai ar afirma rolul femeii, ci i-ar și ajuta pe tineri să-l exploreze și să-l înțeleagă tot mai clar.

(8) Sensul vocațional al vieții

Trebuie găsită o înțelegere simplă și clară a semnificației vocației, care să fie în măsură să dea importanță sensului chemării, al misiunii, al dorinței și al aspirației de a o urma. O semnificație capabilă să o facă un concept cu care tinerii să se poată relaționa în acest moment al vieții lor. Termenul „vocație” a fost uneori prezenta ca un concept intelectualist, perceput de mulți ca nefiind la îndemână. Tinerii reușesc să înțeleagă sensul de a da o semnificație vieții și de a fi în lume pentru un motiv, însă mulți nu știu cum să lege acest sens cu vocația înțeleasă ca dar și chemare a lui Dumnezeu.

Termenul „vocație” a devenit deci, în mediile ecleziastice, sinonim cu chemarea la preoție și la viața călugărească. Dacă pe de o parte acestea sunt sfinte vocații demne de a fi celebrate, pe de altă parte este important pentru tineri să știe că vocația lor vine din demnitatea intrinsecă a vieții înseși și că fiecare are responsabilitatea de a discerne cine este chemat să fie și ce este chemat de Dumnezeu să facă. Există o plinătate proprie în care trebuie evidențiată fiecare vocație pentru ca tinerii să poată deschide inimile lor la această posibilitate.

Tinerii apartenenți la diferitele tradiții religioase includ în termenul vocație viața, iubirea, aspirațiile, căutarea propriului loc în lume și modul pentru a contribui la ea, împreună cu căile pentru a putea lăsa un semn tangibil. Ideea generală că vocația este o chemare nu este clară pentru tineri și pentru aceasta este nevoie de o înțelegere mai mare a vocației creștine (la preoție, la viața călugărească, la apostolatul laical, la căsătorie și la familie, etc.) și a chemării universale la sfințenie.

(9) Discernământul vocațional

A discerne propria vocație reprezintă o provocare, în special în lumina preconcepțiilor inerente acestui termen, însă tinerii o acceptă oricum. Acest proces de discernământ poate să fie o aventură care însoțește drumul vieții. Spunând asta, mulți tineri nu știu cum să se implice în acest proces de discernământ, și asta constituie o oportunitate pentru Biserică pentru a-i însoți.

Sunt mulți factorii în joc care influențează capacitatea unui tânăr în momentul de a discerne propria vocație: Biserica, diferențele culturale, oferta de muncă, lumea digitală, așteptările familiale, sănătatea mentală și starea sufletească, presiunea socială a propriilor egali, scenariile politice, viața de rugăciune și devoțiune, Scriptura, societatea, tehnologia, etc. A petrece timp în tăcere, făcând introspecție și rugându-se, precum și a citi Scriptura și a aprofunda cunoașterea de sine, sunt oportunități pe care puțini tineri le exploatează în realitate. Este nevoie de o mai bună introducere la aceste practici. Implicarea în grupuri de rugăciune, mișcări și comunități construite pe interese comune poate de asemenea să-i ajute pe tineri în discernământul lor.

Recunoaștem în mod deosebit provocarea excepțională pe care tinerele femei trebuie s-o înfrunte în momentul de a discerne vocația lor și spațiul lor în Biserică. Așa cum „da”-ul Mariei la chemarea lui Dumnezeu a fost fundamental în experiența creștină, trebuie date femeilor de astăzi spații în care să poată spune „da” la vocația lor. Susținem Biserica să aprofundeze înțelegerea rolului femeii și valorizând tinerele femei, fie ele laice sau consacrate, în spiritul iubirii pe care Biserica o are față de Maria, mama lui Isus.

(10) Tinerii și însoțirea

Tinerii caută însoțitori de drum pentru a se înconjura de bărbați și femei credincioși care să comunice adevărul lăsându-i să exprime concepția lor despre credință și despre vocație. Aceste persoane nu trebuie să fie modele de credință de emulat, ci martori vii, în măsură să evanghelizeze prin viețile lor. Mulți pot să fie exemplele la înălțimea acestor așteptări: pot să fie fețe familiare din sălașul familial, colegi în comunitatea locală, sau martiri care mărturisesc credința lor dându-și viața.

Aceste călăuze ar trebui să aibă câteva calități: să fie un creștin fidel angajat în Biserică și în lume; o căutare continuă spre sfințenie; a nu judeca, ci a se îngriji; a asculta activ nevoile tinerilor; a răspunde cu gentilețe; a avea conștiință de sine; a ști să recunoască propriile limite; a cunoaște bucuriile și durerile vieții spirituale.

O calitate de importanță primară este faptul de a ști să se recunoască umani și capabili să comită greșeli: nu perfecți, ci păcătoși iertați. Se întâmplă adesea ca aceste călăuze să fie puse pe un piedestal și dacă ele cad acest lucru are un impact devastator în capacitățile tinerilor de a se angaja în Biserică.

Călăuzele n-ar trebui să-i conducă pe tineri să fie niște adepți pasivi, ci să meargă împreună cu ei, lăsându-i să fie participanți activi ai acestei călătorii. Ele ar trebui să respecte libertatea procesului de discernământ al unui tânăr, furnizând instrumentele necesare pentru a face în mod adecvat acest proces. O călăuză ar trebui să creadă cu toată ființa sa în capacitatea pe care o are un tânăr în participarea la viața Bisericii. O călăuză ar trebui să cultive semințele credinței în tineri, fără nicio așteptare de a vedea roadele muncii care vine de la Duhul Sfânt. Acest rol n-ar trebui să fie circumscris la preoți și la călugări, ci și laicatul ar trebui să fie legitimat să-l ocupe. Toate aceste călăuze ar trebui să poată beneficia de o bună formare permanentă.

Partea a III-a

Acțiunea educativă și pastorală a Bisericii

(11) Stil de Biserică

Tinerii de astăzi doresc o Biserică autentică. Prin asta vrem să exprimăm, în mod deosebit ierarhiei ecleziastice, cererea noastră pentru o comunitate transparentă, primitoare, onestă, care invită, comunicativă, accesibilă, bucuroasă și interactivă.

O Biserică credibilă este tocmai aceea căreia nu-i este frică să se arate vulnerabilă. Pentru aceasta, Biserica ar trebui să fie promptă și sinceră în admiterea propriilor greșeli trecute și prezente, prezentându-se ca formată din persoane capabile de greșeli și neînțelegeri.

Între aceste greșeli, trebuie menționate diferitele cazuri de abuzuri sexuale și o administrare rea a bogățiilor și a puterii. Biserica ar trebui să continuă în întărirea politicii sale de toleranță zero în cadrul propriilor instituții și astfel recunoscându-se umilă și umană va putea mări propria credibilitate și capacitatea de a intra în empatie cu toți tinerii din lume. Această atitudine din partea Bisericii ar constitui deja o mare diferență față de acele instituții și autorități față de care tinerii de astăzi, în cea mai mare parte a cazurilor, deja nu nutresc nicio încredere.

Biserica atrage și mai mult atenția tinerilor prin înrădăcinarea sa în Isus Cristos. De fapt, Cristos este acel Adevăr care face Biserica diferită de orice alt grup secular în care ei s-ar putea identifica. Pentru acest motiv, cerem Bisericii să continue să comunice Adevărul sub călăuzirea Duhului Sfânt.

În afară de asta, dorim ca Biserica să fie în măsură să comunice acest mesaj prin mijloacele moderne de comunicare și de exprimare. Tinerii au multe întrebări, dar nu pentru asta cer răspunsuri diluate sau preconfecționate. Noi, tinerii Bisericii, cerem călăuzelor noastre să vorbească printr-o terminologie concretă despre teme incomode, ca homosexualitatea și dezbaterea despre gender, cu privire la care tinerii deja discută liber fără nicio inhibare. Unii percep Biserica și ca „antiștiințifică”; pentru aceasta dialogul cu comunitatea științifică este la fel de important, deoarece știința este în măsură să lumineze frumusețea creației. În acest sens, Biserica ar trebui să se îngrijească și de tematicile ambientale, îndeosebi de problema poluării. Dorim să vedem și o Biserică solidară și îndreptată spre cei care luptă în periferii, spre cel care este persecutat și cel care este sărac. O Biserică atrăgătoare trebuie să fie în mod necesar relațională.

(12) Tineri protagoniști

Biserica trebuie să-i implice pe tineri în procesele decizionale și să le ofere roluri de leadership. Aceștia trebuie găsiți în parohii, dieceze, la nivel național și internațional și chiar la nivelul comisiilor din Vatican. Suntem ferm convinși că suntem gata pentru a putea fi călăuze, capabili să ne maturizăm și să învățăm de la membri mai experți ai Bisericii, fie ei religioși sau laici. Avem nevoie de programe de leadership de formare, o dezvoltare continuă și calificatoare de tinere călăuze. Unele femei tinere percep o lipsă de figuri feminine de referință în cadrul Bisericii, căreia și ele doresc să dăruiască talentele lor intelectuale și profesionale. În afară de asta, considerăm că seminariștii și călugării, cu atât mai mult, ar trebui să fie și mai capabili să-i însoțească pe tinerii care ocupă aceste roluri de responsabilitate.

În afară de această implicare mai mare, vrem să fim și o prezență bucuroasă și entuziastă și misionari în cadrul Bisericii. În afară de asta exprimăm puternic dorința unei voci creative proeminente. Această creativitate își are exprimarea sa naturală în muzică, în liturgie, în arte; din păcate, astăzi, aceste aspecte sunt un potențial neexprimat, fiind adesea dominată partea creativă a Bisericii de membrii săi mai bătrâni.

În afară de asta se aspiră să se aibă comunități în care tinerii împărtășesc bătăliile lor și unde pot să fie martori unul pentru altul. În multe locuri acest lucru se întâmplă deja prin inițiative locale, dar este nevoie oricum de sprijin mai mare, atât la nivel instituțional cât și economic.

Tinerii Bisericii vor să aibă o privire în ieșire. Tinerii sunt interesați de activitățile politice, civile și umanitare. Catolici fiind, ei vor să fie activi în sfera publică pentru îmbunătățirea societății comune. În toate aceste inițiative, tinerii cer să fie însoțiți și să fie luați în considerare în mod serios ca membri responsabili ai Bisericii.

(13) Locurile de privilegiat

Dorim ca Biserica să ne vină în întâmpinare în diferitele locuri în care este puțin prezentă sau deloc. Îndeosebi, locul înc are sperăm să fim întâlniți de Biserică sunt străzile, unde se află persoane de toate tipurile. Biserica ar trebui să încerce să dezvolte creativ noi străzi pentru a merge să întâlnească persoanele exact acolo unde se află, în locurile care se potrivesc lor și unde de obicei socializează: baruri, cafenele, parcuri, săli de sport, stadioane, și orice alt centru de agregare culturală sau socială. Ar trebui luate în considerare și spații mai puțin accesibile, cum sunt ambientele militare, ambientul de muncă și zonele rurale. Dar este la fel de important ca lumina credinței să ajungă în locurile suferinde cum sunt orfelinatele, spitalele, periferiile, zonele de război, închisorile, comunitățile de recuperare și cartierele cu lumini roșii.

Dacă pe de o parte Biserica vine deja să ne întâlnească prin numeroasele sale școli și universități răspândite în toată lumea, am vrea s-o vedem aici și mai prezentă și eficace. Resursele nu sunt niciodată irosite dacă sunt investite în această zonă, deoarece mulți tineri petrece chiar aici cea mai mare parte a timpului lor, implicându-se cu persoane care provin din diferite proveniențe socio-economice. Mulți dintre noi sunt deja credincioși membri ai comunităților parohiale sau membri ai diferitelor instituții, asociații și organizații din cadrul Bisericii. A sprijini pe cel care este deja angajat în aceste contexte este un imperativ al comunității ecleziale, în așa fel încât aceștia să fie întăriți și inspirați în misiunea lor de evanghelizare a lumii.

În același mod al diferitelor locuri fizice în care poate să fie întâlnită, Biserica trebuie să ia în considerare lumea digitală. Dorim o Biserică accesibilă prin social media și prin diferitele spații virtuale, așa încât să poată oferi o informație mai utilizabilă și eficace despre Biserică și despre învățăturile sale pentru a putea contribui la formarea tânărului.

Pe scurt, am vrea să fim întâlniți acolo unde suntem – intelectual, emotiv, spiritual, social și fizic.

(14) Inițiative care trebuie întărite

Dorim experiențe care să poată mări relația noastră cu Isus în lumea reală, inițiative eficace care ne oferă o experiență de Dumnezeu. Pentru aceasta apreciem îndeosebi experiențele care ne permit să înțelegem sacramentele, rugăciunea și liturgia, cu scopul de a putea împărtăși și apăra credința noastră în lume. Sacramentele au o valoare puternică pentru noi și de aceea vrem să dezvoltăm un sens mai profund a ceea ce înseamnă ele în viețile noastre. Acest lucru este valabil pentru pregătirea la căsătorie, pentru sacramentul reconcilierii, pregătirea pentru botezul copiilor, etc. Din cauza lipsei unei prezentări clare și atrăgătoare a ceea ce sacramentele oferă cu adevărat, unii dintre noi le primesc fără a le valoriza totuși în mod corespunzător.

Unele inițiative rodnice sunt: evenimente precum Ziua Mondială a Tineretului, cursuri și programe care furnizează răspunsuri și formare (în special pentru cei care sunt noi la credință), pastorație socială, catehism pentru tineri, zile de reculegere la sfârșit de săptămână și exerciții spirituale, evenimente de factură carismatică, coruri și grupuri de rugăciune, pelerinaje, inițiative sportive creștine, grupuri de tineret parohiale și diecezane, grupuri de studiu al Scripturii, grupuri creștine universitare, app referitoare la credință și varietatea imensă de mișcări și asociații în cadrul Bisericii.

Ne plac evenimentele la scară largă, dar nu trebuie în mod necesar să aibă toate aceeași extindere. Și mici grupuri locale unde putem să exprimăm întrebările noastre și să împărtășim fraternitatea creștină sunt de importanță primară în păstrarea credinței. Aceste mici evenimente în diferitele contexte sociale au capacitatea de a umple prăpastia dintre evenimentele de mare scară în Biserică și dimensiunea parohială. În afară de asta, întâlnirea în aceste modalități este foarte importantă în țări unde creștinii sunt mai puțin acceptați.

Dimensiunea socială și spirituală a inițiativelor Bisericii pot să se completeze una pe alta. În afară de asta se observă o dorință de ieșire spre social și de evanghelizare față de cei care luptă împotriva bolii și a dependențelor, și în același timp intrând în dialog cu persoane apartenente la diferitele tradiții religioase și culturale și la diferitele contexte socio-economice. Biserica ar trebui să întărească inițiative menite să combată traficul de ființe umane și migrația forțată, precum și traficul de droguri, temă urgentă îndeosebi în America de Sud.

(15) Instrumente de utilizat

Biserica trebuie să adopte un limbaj în măsură să se relaționeze cu uzanțele și obiceiurile tinerilor, în așa fel încât toți să poată avea oportunitatea de a asculta mesajul Evangheliei. Suntem foarte entuziaști de varietatea exprimărilor Bisericii. Unii dintre noi trăiesc „focul” mișcărilor carismatice de astăzi care subliniază acțiunea Duhului Sfânt; alții în schimb sunt atrași de tăcere, meditație și tradiții liturgice. Toate acestea sunt utile, deoarece sunt de ajutor pentru a ne ruga în multe moduri diferite. În afara Bisericii, mulți tineri trăiesc o spiritualitate intensă, însă Biserica ar putea să se relaționeze cu ei prin instrumente adecvate.

* Multimedia – Internetul oferă Bisericii o oportunitate nemaivăzută în evanghelizare, în special prin social media și conținuturile multimediale online. Fiind tineri, suntem nativi digitali în măsură să conducem pe acest drum. În afară de asta, este un loc unde se poate relaționa cu cel care provine dintr-o tradiție religioasă diferită, sau cu cel care nu are o tradiție religioasă. Seria de materiale video ale papei Francisc este un exemplu bun al modului în care internetul poate să exprime un potențial de evanghelizare.

* Anii sabatici – Perioadele de timp dedicate slujirii cu mișcări și asociații caritative dau tinerilor o experiență de misiune și un spațiu în care să practice discernământul. Asta poate crea și oportunități pentru Biserică pentru a-i întâlni pe cei care nu cred și persoane de alte tradiții religioase din lume.

* Artă și frumusețe – Frumusețea este universal recunoscută și Biserica în decursul istoriei sale a știut să evanghelizeze și să se facă prezentă prin exprimările artistice, precum muzica, artele figurative, arhitectura, designul, etc. Tinerii răspund cu ușurință și le este plăcută creativitatea și expresivitate.

* Adorație, meditație și contemplație – În afară de asta apreciem contrastul tăcerii care este oferit de tradiția Bisericii prin adorația euharistică și rugăciunea contemplativă. Ea furnizează un spațiu departe de zgomotul continuu al comunicării moderne și chiar acolo e locul unde putem să-l întâlnim pe Isus. Tăcerea este locul unde putem să ascultăm glasul lui Dumnezeu și să discernem voința sa cu privire la noi. În afară de asta, sunt mulți din afara Bisericii care apreciază meditația, de aceea bogata tradiție pe care o are Biserica în privința ei poate să reprezinte o punte spre cei care, deși nu sunt persoane de credință, se recunosc spirituale. Acest lucru poate fi contra-cultural, dar eficace.

* Mărturie – Fiecare istorie a persoanelor care au făcut parte din Biserică este cale eficace de evanghelizare, deoarece despre experiențele personale nu se poate discuta. Martorii creștini moderni și mărturia Orientului Mijlociu creștin persecutat sunt în mod deosebit semne puternice ale plinătății de viață care se găsește în Biserică. Viețile sfinților sunt încă relevante pentru noi ca parcursuri de sfințenie și de plinătate.

* Sinodalitate – Am fost entuziasmați să ne vedem luați serios în considerație de ierarhia ecleziastică și simțim că acest dialog este un proces vital și rodnic între Biserica tânără și cea matură. Ar fi un păcat dacă acestui dialog nu i-ar fi dată oportunitatea de a merge înainte și a crește. Această cultură de deschidere este extrem de salutară pentru noi.

La începutul acestei Reuniuni pre-sinodale, în spirit de dialog, papa Francisc a prezentat acest verset din Biblie: „După aceea, voi revărsa Duhul meu peste orice făptură: vor profeți fiii voștri și fiicele voastre, bătrânii voștri vor avea vise și tinerii voștri vor avea viziuni” (Ioel 3,1).

Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Sursa: aici

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.