A XXXV-a Zi Mondială a Tineretului
„Tinere, îți zic, ridică-te!” (cf. Lc 7,14)

Preaiubiți tineri,

În octombrie 2018, cu Sinodul Episcopilor despre tema Tinerii, credința și discernământul vocațional, Biserica a întreprins un proces de reflecție asupra condiției voastre în lumea de astăzi, asupra căutării unui sens și a unui proiect al vieții din partea voastră, asupra raportului vostru cu Dumnezeu. În ianuarie 2019 am întâlnit sute de mii de tineri de vârsta voastră din toată lumea, adunați la Panamá pentru Ziua Mondială a Tineretului. Evenimente de acest tip – Sinodul și ZMT – exprimă o dimensiune esențială a Bisericii: „a merge împreună”.


Pe acest drum, de fiecare dată când ajungem la o piatră de hotar importantă, suntem provocați de Dumnezeu și chiar de viață să pornim din nou. Voi, tinerii, sunteți experți în asta! Vă place să călătoriți, să vă confruntați cu locuri și fețe nemaivăzute înainte, să trăiți experiențe noi. De aceea am ales ca țintă a următorului vostru pelerinaj intercontinental, în anul 2022, orașul Lisabona, capitala Portugaliei. De acolo, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, foarte mulți tineri, între care atâția misionari, au plecat spre ținuturi necunoscute, și pentru a împărtăși experiența lor despre Isus cu alte popoare și națiuni. Tema ZMT de la Lisabona va fi: „Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă” (Lc 1,39). În cei doi ani precedenți m-am gândit să reflectez cu voi asupra altor două texte biblice: „Tinere, îți zic, ridică-te!” (cf. Lc 7,14), în 2020, și „Ridică-te! Te constitui martor al celor pe care le-ai văzut” (cf. Fap 26,16), în 2021.

Așa cum puteți vedea, verbul comun pentru cele trei teme este a se ridica. Această expresie asumă și semnificația de a învia, a se trezi la viață. Este un verb care apare în exortația Christus vivit (Cristos trăiește!), pe care v-am dedicat-o după Sinodul din 2018 și pe care, împreună cu Documentul final, Biserica v-o oferă ca pe un far pentru a lumina cărările existenței voastre. Sper din toată inima ca drumul care ne va duce la Lisabona să coincidă în Biserica întreagă cu o puternică angajare pentru punerea în practică a acestor două documente, orientând misiunea animatorilor pastorației tineretului.

Acum să trecem la tema noastră din acest an: Tinere, îți zic, ridică-te! (cf. Lc 7,14). Deja am citat acest verset din Evanghelie în Christus vivit: „Dacă ai pierdut vigoarea interioară, visurile, entuziasmul, speranța și generozitatea, în fața ta se prezintă Isus așa cum s-a prezentat în fața fiului mort al văduvei, și cu toată puterea sa de Înviat Domnul te îndeamnă: Tinere, îți zic, scoală-te!” (nr. 20).

Acest text ne relatează cum Isus, intrând în orășelul Nain, în Galileea, se întâlnește cu un cortegiu funerar care însoțește la înmormântare un tânăr, fiu unic al unei mame văduve. Isus, impresionat de durerea sfâșietoare a acestei femei, face minunea de a-l învia pe fiul său. Însă minunea vine după o succesiune de atitudini și de gesturi: „Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea și i-a zis: «Nu plânge!» Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit” (Lc 7,13-14). Să ne oprim ca să medităm asupra câtorva din aceste gesturi și cuvinte ale Domnului.

Să vedem durerea și moartea

Isus își îndreaptă spre această procesiune funerară o privire atentă și nedistrasă. În mijlocul mulțimii observă fața unei femei aflate în suferință extremă. Privirea sa generează întâlnirea, izvor de viață nouă. Nu este nevoie de prea multe cuvinte.

Și privirea mea cum este? Privesc cu ochi atenți sau ca atunci când răsfoiesc rapid miile de fotografii din celularul meu sau profilurile sociale? De câte ori ni se întâmplă astăzi să fim martori oculari ai atâtor evenimente, însă fără a le trăi vreodată în direct! Uneori prima noastră reacție este să filmăm scena cu telefonul, eventual neglijând să privim în ochi persoanele implicate.

În jurul nostru, dar uneori și înăuntrul nostru, întâlnim realități de moarte: fizică, spirituală, emoțională, socială. Ne dăm seama de asta sau pur și simplu îndurăm consecințele? Este ceva ce putem face pentru a readuce viața?

Mă gândesc la atâtea situații negative trăite de cei de vârsta voastră. De exemplu, există cei care joacă totul în prezent, punându-și în pericol propria viață cu experiențe extreme. În schimb, alți tineri sunt „morți” pentru că au pierdut speranța. Am auzit de la o tânără: „Printre prietenii mei văd că s-a pierdut stimulentul de a intra în joc, curajul de a se ridica”. Din păcate, și printre tineri se răspândește deprimarea, care în unele cazuri poate să ducă și la ispita de a-și lua viața. Câte situații în care domnește apatia, în care se pierd în abisul angoaselor și al remușcărilor! Câți tineri plâng fără ca nimeni să asculte strigătul sufletului lor! În jurul lor de atâtea ori priviri distrase, indiferente, ale celor care eventual se bucură de propriile happy hour stând la distanță.

Există cei care vegetează în superficialitate, crezându-se vii în timp ce înăuntru sunt morți (cf. Ap 3,1). Pot să ajungă la vârsta de douăzeci de ani târând o viață în jos, nu la înălțimea propriei demnități. Totul se reduce la „a fi lăsat să trăiască” căutând vreo satisfacție: un pic de distracție, câteva firimituri de atenție și de afecțiune din partea altora… Există și un narcisism digital răspândit, care influențează atât pe tineri, cât și pe adulți. Atâția trăiesc așa! Unii dintre ei probabil că au respirat în jurul lor materialismul celor care se gândesc numai să facă bani și să se aranjeze, ca și cum ar fi unicele scopuri ale vieții. Pe termen îndelungat va apărea în mod inevitabil o surdă insatisfacție, o apatie, o plictiseală de a trăi, treptat tot mai neliniștitoare.

Atitudinile negative pot să fie provocate și de eșecurile personale, când ceva care era la inimă, pentru care s-au angajat, nu mai merge înainte sau nu obține rezultatele sperate. Se poate întâmpla în domeniul școlar sau cu ambițiile sportive, artistice… Sfârșitul unui vis poate să-i facă să se simtă morți. Însă eșecurile fac parte din viața fiecărei ființe umane, iar uneori poate să se reveleze chiar un har! Adesea ceva ce credeam că ne dă fericire se revelează o iluzie, un idol. Idolii pretind totul de la noi făcându-ne sclavi, însă nu dau nimic în schimb. Și la sfârșit alunecă, lăsând numai praf și fum. În acest sens eșecurile, dacă fac să se prăbușească idolii, sunt un bine, chiar dacă ne fac să suferim.

S-ar putea continua cu alte condiții de moarte fizică sau morală în care se poate afla un tânăr, cum sunt dependențele, delictul, mizeria, o boală gravă… Dar vă las vouă să reflectați personal și să conștientizați ceea ce a provocat „moarte” în voi sau în vreunul apropiat de voi, în prezent sau în trecut. În același timp, amintiți-vă că acel tânăr din Evanghelie, care era mort cu adevărat, a revenit la viață pentru că a fost privit de Cineva care voia ca el să trăiască. Asta se poate întâmpla și astăzi și în fiecare zi.

Să ni se facă milă

Sfintele Scripturi prezintă adesea starea sufletească a celui care se lasă atins „până în măruntaie” de durerea altuia. Înduioșarea lui Isus îl face părtaș de realitatea celuilalt. Ia asupra sa mizeria celuilalt. Durerea acelei mame devine durerea sa. Moartea acelui fiu devine moartea sa.

În atâtea ocazii voi, tinerii, demonstrați că știți să con-pătimiți! Este suficient să se vadă câți dintre voi se dăruiesc cu generozitate atunci când circumstanțele cer asta. Nu există dezastru, cutremur, inundație în care să nu fie cete de tineri voluntari care se fac disponibili de a oferi ajutor. Și marea mobilizare de tineri care vor să apere creația dă mărturie despre capacitatea voastră de a auzi strigătul pământului.

Dragi tineri, nu lăsați să vi se fure această sensibilitate! Să puteți asculta mereu geamătul celui care suferă; să vă lăsați înduioșați de cei care plâng și mor în lumea de astăzi. „Anumite realități ale vieții se văd numai cu ochii curățați de lacrimi” (Christus vivit, 76). Dacă veți ști să plângeți cu cel care plânge, veți fi cu adevărat fericiți. Atâția de vârsta voastră duc lipsă de oportunități, îndură violențe, persecuții! Fie ca rănile lor să devină rănile voastre și veți fi purtători de speranță în această lume. Veți putea spune fratelui, surorii: „Ridică-te, nu ești singur!”, și să faceți să experimenteze că Dumnezeu Tatăl ne iubește și Isus este mâna întinsă pentru a ne ridica.

Să ne apropiem și „să atingem”

Isus oprește cortegiul funerar. Se apropie, devine aproapele. Apropierea merge și mai departe și devine gest curajos pentru ca altul să trăiască. Gest profetic. Este atingerea lui Isus, Cel Viu, care comunică viața. O atingere care-l revarsă pe Duhul Sfânt în trupul mort al tânărului și reaprinde funcțiile sale vitale.

Acea atingere pătrunde în realitatea de descurajare și disperare. Este atingerea Divinului, care trece și prin iubirea umană autentică și deschide spații inimaginabile de libertate, demnitate, speranță, viață nouă și deplină. Eficacitatea acestui gest al lui Isus este incalculabil. El ne amintește că și un semn de apropiere simplu, dar concret, poate provoca forțe de înviere.

Da, și voi, tinerii, puteți să vă apropiați de realitățile de durere și de moarte pe care le întâlniți, puteți să le atingeți și să generați viață ca și Isus. Acest lucru este posibil grație Duhului Sfânt, dacă voi cei dintâi ați fost atinși de iubirea sa, dacă inima voastră este înduioșată datorită experienței bunătății sale față de voi. Așadar, dacă simțiți înăuntru duioșia mistuitoare a lui Dumnezeu față de fiecare creatură vie, în special față de fratele înfometat, însetat, bolnav, gol, închis, atunci veți putea să vă apropiați ca El, să atingeți ca El și să transmiteți viața sa prietenilor voștri care sunt morți înăuntru, care suferă sau și-au pierdut credința și speranța.

„Tinere, îți zic, ridică-te!”

Evanghelia nu spune numele acelui tânăr înviat de Isus la Nain. Aceasta este o invitație adresată cititorului să se întruchipeze în el. Isus îți vorbește ție, mie, fiecăruia dintre noi, și spune: „Ridică-te!” Știm bine că și noi, creștinii, cădem și trebuie să ne ridicăm mereu. Numai cel care nu merge nu cade, dar nici nu merge înainte. Pentru aceasta trebuie primită intervenția lui Cristos și să se facă un act de credință în Dumnezeu. Primul pas este de a accepta să ne ridicăm. Viața nouă pe care El ne-o va da va fi bună și demnă să fie trăită, pentru că va fi susținută de Cineva care ne va însoți și în viitor fără a ne lăsa vreodată, ajutându-ne să trăim această existență a noastră în mod demn și rodnic.

Este realmente o nouă creație, o nouă naștere. Nu este o condiționare psihologică. Probabil, în momentele de dificultate, atâția dintre voi ați auzit repetându-vi-se cuvintele „magice” care astăzi sunt la modă și ar trebui să rezolve totul: „Trebuie să crezi în tine însuți”, „Trebuie să găsești resursele înăuntrul tău”, „Trebuie să conștientizezi energia ta pozitivă”… Dar toate acestea sunt simple cuvinte și pentru cel care cu adevărat este „mort înăuntru” nu funcționează. Cuvântul lui Cristos este de o altă greutate, este infinit superior. Este un cuvânt divin și creator, care singur poate readuce viața acolo unde aceasta s-a stins.

Noua viață „ca înviați”

Tânărul – spune Evanghelia – „a început să vorbească” (Lc 7,15). Prima reacție a unei persoane care a fost atinsă și readusă la viață de Cristos este să se exprime, să manifeste fără frică și fără complexe ceea ce are înăuntru, personalitatea sa, dorințele sale, nevoile, visurile sale. Probabil că înainte nu făcuse asta niciodată, era convinsă că nimeni nu putea s-o înțeleagă!

A vorbi înseamnă și a intra în relație cu alții. Când suntem „morți”, ne închidem în noi înșine, raporturile se întrerup sau devin superficiale, false, ipocrite. Când Isus ne redăruiește viața, ne „restituie” celorlalți (cf. v. 15).

Astăzi există adesea „conectare”, dar nu comunicare. Folosirea dispozitivelor electronice, dacă nu este echilibrată, ne poate face să rămânem lipiți de un ecran. Cu acest mesaj aș vrea și să lansez, împreună cu voi, tinerii, provocarea unei cotituri culturale, pornind de la acest „Ridică-te!” al lui Isus. Într-o cultură care îi vrea pe tineri izolați și concentrați pe lumi virtuale, să punem în circulație acest cuvânt al lui Isus: „Ridică-te!” Este o invitație de a ne deschide la o realitate care merge mult dincolo de virtual. Asta nu înseamnă a disprețui tehnologia, ci a o utiliza ca mijloc, și nu ca scop. „Ridică-te” înseamnă și „visează”, „riscă”, „angajează-te” pentru a schimba lumea, „reaprinde” dorințele tale, „contemplă” cerul, stelele, lumea din jurul tău. „Ridică-te și devino ceea ce ești!” Grație acestui mesaj, atâtea fețe stinse ale tinerilor din jurul nostru se vor anima și vor deveni mult mai frumoase decât orice realitate virtuală!

Pentru că, dacă tu dăruiești viața, cineva o va primi. Spunea o tânără: „Te ridici de pe canapea dacă vezi ceva frumos și decizi să faci și tu asta”. Ceea ce este frumos provoacă pasiune. Și dacă un tânăr devine pasionat de ceva, sau mai bine zis de Cineva, în sfârșit se ridică și începe să facă lucruri mari; din mort cum era, poate să devină martor al lui Cristos și să-și dea viața pentru El.

Dragi tineri, care sunt pasiunile voastre și visurile voastre? Scoateți-le în evidență și prin ele propuneți lumii, Bisericii, altor tineri ceva frumos în domeniul spiritual, artistic, social. Vă repet în limba mea maternă: hagan lío! Faceți-vă auziți! De la un alt tânăr am auzit spunând: „Dacă Isus ar fi fost unul care își vede de treburile sale, fiul văduvei nu ar fi înviat”.

Învierea tânărului l-a reunit cu mama sa. În această mamă o putem vedea pe Maria, Mama noastră, căreia îi încredințăm pe toți tinerii din lume. În ea putem recunoaște și Biserica însăși, care vrea să primească pe fiecare tânăr cu duioșie – nimeni exclus! Așadar, s-o rugăm pe Maria pentru Biserică, pentru ca să fie mereu mamă a fiilor săi care sunt în moarte, plângând și invocând renașterea lor. Pentru fiecare fiu al său care moare, moare și Biserica, și pentru fiecare fiu care învie, și ea învie.

Binecuvântez drumul vostru. Și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine.

Papa Francisc

Sursa: magisteriu.ro

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

15 − 7 =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.