Tema: „Misionari ai speranței”

Motto: „Iar Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea în credință, ca să prisosiți în speranță prin puterea Spiritului Sfânt!”

Dragi tineri, 

Cu multă bucurie anunțăm deschiderea anului asociativ 2024-2025, tema acestuia este „Misionari ai speranței”, cu motto-ul: “Iar Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea în credință, ca să prisosiți în speranță prin puterea Spiritului Sfânt!”(Rom 15,13)

  Vom marca începerea anului asociativ printr-o întâlnire la centrul de activități pastorale din parohia Andrei Mureșanu de pe strada Constantin Brâncuși nr. 44. Evenimentul se va desfășura duminică, între 17:30 și 20:30. Vom avea parte de liturghie și de alte activități pregătite de membrii consiliului.

Tema și motto-ul au fost preluate de la Acțiunea Catolică din România(ACRO), pentru a arăta unitatea tinerilor la nivelul Bisericii Catolice din țara noastră. Tema aceasta este o chemare ce își are rădăcinile în misiunea Bisericii de propăvădui Evanghelia. Menirea noastră este de a fi ambasadori ai lui Cristos în lume, ducând în locurile unde noi ACționăm.

Pentru a putea fi misionari ai speranței, noi înșine trebuie să găsim sursa de la care provine speranța supranaturală. Pentru că la un anumit nivel uman, cu toți dezvoltăm o oarecare nădejde că lucrurile vor duce într-o direcție bună, asta mai ales când multe lucruri din viața noastră au o direcție satisfăcătoare. Dar speranța, ca virtute teologală, cea care îți dă putere și răbdare pentru a trece peste orice încercare, chiar când totul pare pierdut, este numai datorită harului lui Dumnezeu, care vine la noi prin Isus Cristos, Izvorul speranței.

Așadar, avem nevoie să ne apropiem de această sursă nesecată de apă vie. Și punându-l pe Isus pe primul loc, căutând trăirea unei vieți sacramentală, practicând virtuțile și îmbrățișând adevărata religiozitate, așa cum o descrie apostolul Iacov în epistola sa, putem deveni lumină pentru această lume întunecată de păcat.

„Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, din contra îşi înşală inima, religiozitatea lui este zadarnică. Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume.” (Iacov 1, 27)

Viața creștinului autentic nu va fi lipsită de greutăți, trebuie să rămânem ancorați în realitate. În schimb, încercările fac parte din drumul nostru de mântuire. La fiecare prilej de a păcătui este o oportunitate de a crește în virtute și de a ne apropia de Dumnezeu. Domnul nostru nu ne abandonează niciodată. În momentele de criză, când ne simțim presați de împrejurări, putem demonstra că cel rău nu are ultimul cuvânt. Putem schimba lumea răspunzând cu un bine la răul primit. 

Maica Tereza de Calcutta spunea că „Dacă vrei sa schimbi lumea, du-te acasă și iubește-ți familia.” Acest lucru poate fi greu pentru majoritatea oamenilor, din cauză că multe familii se confruntă cu probleme majore: violența domestică, infidelitatea, ura, dezbinarea, abandonul, dependența de alcool și altele. Iubindu-i pei cei din familia noastră așa cum sunt, suferind cu Cristos și rugându-ne pentru ei, ne luăm crucea pe umeri și îl urmăm pe Cristos. În scrisoarea către Coloseni, Sfântul apostolul Paul ne dă o mare învățătură: „Acum mă bucur în pătimirile mele pentru voi și împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica.” (Coloseni 1, 24)

Așadar, să fim „misionari ai speranței” și, făcând asta, vom deveni un mic far pe oceanul învolburat. Dar într-un final putem ajunge la desăvârșirea chemării noastre în Cristos, iar oamenii văzându-ne pe noi, să creadă în Cristos, să-L urmeze și să-l glorifice pe Dumnezeu.

Emanuel Leonard Socaciu
Președinte ASTRU Cluj

Pr. Vasile Sebastian Peșteșan
Asistent Spiritual General