În perioada 28 decembrie 2019 – 1 ianuarie 2020, un grup de 45 de tineri din Eparhia de Cluj-Gherla și alte zone ale țării s-au alăturat grupului organizat de ASTRU Cluj  care a participat la Întâlnirea Europeană Taize, de la Wroclaw, în Polonia. A fost a 42-a etapă a pelerinajului încrederii pe pământ început de fratele Roger la sfârșitul anilor 1970. Acest pelerinaj oferă participanţilor posibilitatea de a împărtăşi credinţa cu cei de vârsta lor de diferite confesiuni, de a cunoaşte realitatea comunităţilor creştine din ţara gazdă, de a se ruga în linişte cu ajutorul cântărilor specifice Comunităţii din Taizé, de a experimenta ospitalitatea familiilor care îşi deschid casele şi de a participa la diferite ateliere şi evenimente. Am fost plăcut surprinși de faptul că Tema Întâlnirii – „Mereu în mişcare, niciodată dezrădăcinaţi” – și propunerile fratelui Alois pentru acest an se potrivesc foarte bine cu tema anului nostru asociativ. 

Am pornit cu voie bună în data de 27 decembrie 2019 și am ajuns următoarea zi în Polonia, unde voluntarii bine pregătiți ne-au așteptat cu multă căldură, în ciuda vremii de afară. După primirea instrucțiunilor și a săculeților cu hărțile și broșurile informative, am pornit spre Oława unde am fost primiți în 4 parohii, de către gazde mărinimoase și dornice să ne ia în grijă și să împărtășească cu noi tot ce au pe parcursul celor cinci zile petrecute împreună: Parohia „Milostivirea Divină”, Parohia „Ss Petru și Pavel”, Parohia „Sfânta Fecioară Maria Regină” și Parohia „Maica Consolării”. Ne-am întors apoi în Wroclaw pentru a mânca și a participa la prima seară de rugăciune. În următoarele două zile programul a constat în participarea, de dimineață, la Sfânta Liturghie, în parohiile gazdă, urmată de discuții în grupuri mici. După aceasta ne deplasam spre Wroclaw pentru a participa la rugăciunea din mijlocul zilei și atelierele diverse propuse de organizatori. Între ateliere menționăm  „De ce să citim Biblia astăzi?” (Arh. Grzegoz Ryś din Łódż), „Putem să slujim la doi stăpâni? Cum să facem să ne câștigăm traiul de zi cu zi și în același timp să facem o diferență?”, „Mărturii ale Creștinilor care trăiesc în Orientul Mijlociu”, „Muzică barocă din Europa Centrală. Concert de violă de gambă și violoncel”, „Eu-ul meu adevărat și selfie-ul meu – o discuție între un influencer și un psiholog”, „Mai este posibil să sperăm? Dialog cu un jurnalist și un frate din Taize”, „Clone, drone și smartphone-uri – cum influențează știința de astăzi deciziile pe care trebuie să le luăm?”, „Filosofia lui Edith Stein, găsirea unui adevăr care îți implică întreaga ființă”, „Bucuriile și greutățile vieții comunitare într-o lume individualistă”, „Să descoperim orașul Wroclaw întâlnind `giganții` și `piticii` lui – tur interactiv al orașului” și multe altele care au avut în centru diverse aspecte ale vieții sociale.

Seara programul se încheia cu un alt moment de rugăciune în liniște cu cântece din Taize, în cadrul căruia fratele Alois se adresa tuturor tinerilor, în meditațiile propuse, îndemnându-i să construiască un viitor ce se bazează pe pace. În cele cinci seri am avut ocazia de a ne ruga atât în biserici importante din centrul orașului, cât și în Hala Stulecia care a găzduit numărul cel mai mare de participanți în oraș.

În noaptea dintre ani, cu o oră înainte de miezul nopții, ne-am strâns fiecare în parohiile în care am fost găzduiți, la o oră de rugăciune pentru pace în lume. Tot în parohiile care ne-au primit, am sărbătorit revelionul cu tinerii din alte țări. Fiecare grup a pregătit câteva dansuri sau cântece tradiționale, pentru Festivalul națiunilor. În ultima zi, am avut ocazia să vizităm încă o dată frumosul oraș Wroclaw și să ne petrecem ultima seara la o pizza și o vorbă bună, cu grupul gazdelor poloneze din Olawa. 

*

Suntem recunoscători în primul rând Bunului Dumnezeu că ne-a călăuzit pe fiecare înspre a avea această experiență împreună, iar apoi fiecărei persoane cu care am interacționat și care a contribuit la îmbogățirea noastră umană și spirituală: tuturor participanților care au ales să petreacă ultimele zile din an în Wroclaw, gazdelor care au deschis ușile caselor și ale inimilor lor, voluntarilor care au depus efort în pregătirea întâlnirii și pe parcurs și tuturor celor care au intrat în contact cu tinerii și au ales să aibă încredere în cei de lângă ei. Mulțumim și fotografilor din grup care au împărtășit cu noi perspectiva lor personală asupra întâlnirii, captată prin intermediul imaginilor realizate.

O mică selecție a imaginilor poate fi văzută aici:
ALBUM FOTO: Pelerini ai încrederii. Întâlnirea Europeană Taize 2019/2020- Wroclaw, Polonia

Iar mai jos sunt așternute impresiile câtorva participanți despre experiența trăită la Întâlnirea Europeană de la Wroclaw:

*

Timp de 5 zile s-a desfășurat în orașul Wroclaw Întâlnirea Europeană Taize. Am avut parte de momente minunate, pline de zâmbete și voie bună și am avut ocazia să cunosc oameni noi. Ce mi-a plăcut a fost partea spirituală, și faptul că am putut fi mai aproape de Dumnezeu. A fost o experiență de neuitat și abia aștept să mai particip la un asemenea eveniment. Încurajez pe toată lumea să participe la un asemenea eveniment pentru că îți poți întări legătura ta cu Dumnezeu, dar și faptul că poți vedea orașe noi și întâlni persoane noi. (C. M.)

A fost prima mea întâlnire Taize și trebuie să recunosc că am fost impresionată. Impresionată de tinerii de acolo, de felul în care intram în vorbă atât de ușor, dansam împreună, cântam. Parcă eram o mare familie care s-a întâlnit la Wroclaw pentru câteva zile. A fost plăcut să mă întorc în Oława, la aceeași familie la care am stat și acum trei ani, când am venit la ZMT. Toate experiențele avute, toate momentele de rugăciune, toate persoanele pe care le-am cunoscut, cu care am mai strâns legătura, m-au ajutat foarte mult. Aveam nevoie de o schimbare și am avut parte de ea. Ne vedem în Torino! (T. C.)

La unul din atelierele la care am participat, am fost rugați să alegem la început care din următoarele cinci ni se pare că e cea mai importantă valoare pe care o simțim la întâlnirile Taize: încredere, ospitalitate, prietenie, milostivire, diversitate. Deși mi-a fost greu să aleg, pentru mine ospitalitatea este cea care a ieșit cel mai mult în evidență la această întâlnire. Familiile gazdă ne-au primit și ne-au tratat ca și cum am fi fost copiii lor, deși la începutul întâlnirii eram niște necunoscuți, complet străini. Programul a fost încărcat, uneori chiar incomod, cerând anumite sacrificii din partea noastră. Niciun pelerinaj nu este ușor și nici nu ar trebui să fie. Dar răsplata pentru aceste sacrificii o primeam în acele momente ale rugăciunii când toți pelerinii strânși în biserică își uneau glasurile într-un unison perfect. Era atât de frumos, încât nu puteam să nu mă gândesc că aceasta este o pregustare a Raiului. (M. B.)

Provocarea zilelor petrecute la Wroclaw a fost de a avea încredere și de a o arăta față de cei cu care am plecat la drum, față de voluntari, de cetățeni, de gazde, de tineri participanți din alte țări, față de orice persoană care ne ieșea în cale. Cred că am reușit cu toții, într-o mai mică sau mai mare măsură. Am avut ocazia să trăim o reală experiență de comuniune, cu condiția să răspundem invitației de a ne deschide față de celălalt. M-am bucurat în aceste zile atât de revederea multor fețe cunoscute din Polonia, cât și de interacțiunea și dialogul cu oameni deloc sau prea puțin cunoscuți anterior – adevărate opere de artă create de Dumnezeu. Timpul de rugăciune putea părea monoton – mereu aceeași structură, aceleași cântece la aceeași oră din zi, dar s-a dovedit a fi cadrul perfect pentru a intra în prezența lui Dumnezeu în simplitatea rugăciunii cântate atât de frumos împreună și a timpului petrecut în liniște. Pe parcursul Întâlnirii am simțit frigul în mod strident, dar la întoarcere mi-au rămas în minte doar chipurile oamenilor frumoși pe care i-am întâlnit, iar în inimă am păstrat pacea și bucuria pe care le-am dobândit trăind fiecare moment așa cum mi-a fost dat. (S. I.)

De când am știut că se va organiza cu ASTRU autocar spre Taize Wroclaw, doar asta aveam în minte. Așa că știam de prin septembrie că eu de revelion voi fi la Taize. Pot să spun că a fost mult peste așteptări. Cele mai profunde momente pentru mine erau rugăciunile de seara. Efectiv simțeam cum Domnul era prezent în mijlocul nostru.
Oamenii pe care i-am întâlnit au fost minunați. Am stat la cazare împreună cu o spanioloaică. Deși am fost complet în afara zonei de comfort, m-am simțit foarte bine pentru că toți oamenii pe care îi întâlneam erau plini de bucurie, pace și voie bună.
În noaptea dintre ani, am avut un moment de rugăciune, după care ne-am îndreptat spre o încăpere mai spațioasă împreună cu tinerii din altă parohie și am petrecut specific în stilul fiecărei țări cu scurte momente tradiționale.
Dacă ar fi să aleg din nou unde să îmi petrec revelionul, exact la fel aș alege. (O. T.)

Plecarea mea la Taizé a fost o decizie luată în ultimul moment, așa cum încep cam toate marile aventuri pe care le-am trăit. Am pornit la drum cu rucsacul făcut rapid, un termos cu ceai fierbinte, ceva emoții și multă bucurie la gândul tuturor prietenilor pe care urma să îi revăd și chiar celor pe care urma să îi cunosc.
Taizé a însemnat pentru noi multe plimbări cu trenul între Oława si Wrocław, rugăciuni comune cu zeci, sute sau chiar mii de tineri în bisericile și catedralele superbe ale Wrocław-ului dar și în parohiile-gazdă, ateliere după
care meditai mai profund, ceai cald servit afară, la minus patru grade, și foarte mulți tineri fericiți, care cel mai des dansau cu zâmbete largi.
Însă altceva m-a mișcat cu adevărat profund în acest pelerinaj, lucru pe care l-am realizat când una din gazdele mele m-a întrebat într-o seară ce îmi place la Taizé. Ar fi multe de precizat, însă am răspuns că, în primul rând, îmi place sa fiu în familia lor în aceste zile. Îmi place când ne revedem cu toții seara (cu toții însemnând cei șase membri ai familiei și opt pelerini), la masă, și povestim cum a petrecut fiecare ziua. M-au emoționat gazdele din Oława, încrederea  cu care ne-au primit în casele lor, un gest atât de personal, și grija deosebită cu care așteptau în fiecare seară pelerinii, la gară.

Polonia este o țară friguroasă, dar oamenii care ne-au găzduit ne-au oferit atâta căldură, încât nu te mai puteai plânge de frig, de întârzierea autocarelor sau de orice alt inconvenient. Am putut vedea în acești oameni niște modele de credință – credință pe care mă străduiesc să o poată vedea și alții și în mine. (L.T.)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

three × four =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.