Slujește cu fidelitate și pasiune!

Fideli adevărului, să creștem în toate! (Efeseni 4,15)

Dragi tineri astriști,

Așa cum v-am obișnuit de atâția ani, suntem gata să dăm startul unui nou an asociativ, început pe care îl vom marca în data de 9 octombrie (mai multe detalii vor veni curand). Tema acestui an asociativ este: „Slujește cu fidelitate și pasiune!”, temă care este propusă și la nivelul întregii Acțiuni Catolice din România.

Suntem chemați și în acest an să continuăm misiunea pe care ne-am asumat-o cu toții atunci și anume aceea de a ne dezvolta într-un cadru spiritual și de a fi membri implicați în comunitatea din care facem parte. Ce este diferit, însă, este faptul că dorim ca în noul an asociativ să ne axăm mai mult pe aspectul slujirii, care, desigur, începe în cadrul Bisericii. Angajamentul pe care ni-l asumăm în fiecare an este și un angajament de a sluji Biserica, fiindcă noi suntem prezentul și viitorul. Slujind Biserica, ajungem să ne facem un bine atât nouă, cât și celor din jur; și ce mod mai bun de a sluji, dacă nu cu fidelitate și pasiune.

Tema acestui an ne invită să ne îndreptăm mai mult atenția spre cei din jurul nostru și ne învață cum să slujim mai bine: cu fidelitate și pasiune! Slujirea poate avea multe forme: poate însemna să spălăm vasele, să ne facem curat în camera, poate însemna să ne ajutam colegul de clasă să învețe, să fim acolo pentru prietenul nostru cel mai bun când are nevoie de ajutor. Cu toate că poate să nu fie mereu ușor, fidelitatea și pasiunea nu ar trebui sa lipsească din actul de a sluji. Probabil cuvantul “slujire” riscă să fie interpretat greșit, ne face să ne gândim că trebuie să ne desconsiderăm și să ne neglijăm total pentru a putea răspunde nevoilor celorlalți. Totuși, în momentul în care adăugăm fidelitatea și pasiunea, actul de a sluji nu mai devine o sarcină apăsătoare, ci o alegere, ba chiar un stil de viață.

Mai mult decât atât, aceste două elemente ne ajută să ieșim din zona de confort când vine vorba de slujire. A sluji prietenii și familia poate să fie mai ușor, sunt oameni pe care îi cunoaștem, e un mediu in care știm cum să acționăm. Provocarea din acest an va fi nu doar slujirea în general, ci slujirea celor pe care nu-i cunoaștem. Sunt atâția oameni care ar avea nevoie de ajutorul nostru, de sprijin financiar, emoțional. Sigur, ne putem gândi aici la casele de copii, la centrele care se ocupă de îngrijirea celor vârstnici, la centrele care oferă ajutor social. Toate acestea sunt oportunități de slujire foarte importante, care ne învață să oferim din ce avem și altora, care nu au. Tema, însă, credem că ne invită să mergem și mai departe. Să mergem la cei la care încă nu a ajuns nimeni. Acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie să mergem pe alt continent. Cu toții am grăbit pasul când am trecut pe lângă cerșetori, zicându-ne în minte că probabil nu merită să le dăm bani, pentru că sigur nu îi vor cheltui pe cele necesare. Dar dacă nu le-am da bani? Dacă am căuta să îi ajutăm cu adevărat? Sigur, le putem oferi ceva de mâncare, dar acest lucru tot nu pune capăt mizeriei în care se află. Ne-am putea interesa de un număr de telefon la care sa putem apela pentru ca cineva ulterior să se poată ocupa de ei, putem contribui financiar pentru a-i susține apoi pe cei care îi ajută.

Îmi aduc aminte de o poveste pe cand eram în școala generală. Niște colegi au ieșit într-o zi în parc și undeva pe o bancă era un cerșetor, cu câteva cărți vechi lângă el. Din curiozitate, colegele au intrat in vorba cu el, l-au întrebat ce e cu cărțile respective. Era tot ce îi mai rămăsese după ce soția îl dăduse afară din casă. A început să le povestească viața lui, că avea doi copii, ca avea educație și că îi plăcea foarte mult să citească, iar cărțile pe care le avea acum îi erau singura companie. Probabil nu toți cerșetorii sunt așa, dar oare pe lângă câți oameni ai străzii am trecut, asumând din start ca sigur au ajuns în stradă din vina lor și că dacă le e prea lene să își caute ceva de munca, atunci sigur merită sa fie acolo?

Așadar, în acest an, dragi membri, invitația este ca fiecare dintre noi să ne deschidem ochii și să nu mai fim constant pe fugă, ci să ne facem timp să slujim cu pasiune și fidelitate și să nu ignorăm oportunitățile care ni se arată.

Teodora Ana CAPAN,
Președinte ASTRU Cluj

Pr. Vasile Sebastian PEȘTEȘAN
Asistent Spiritual General ASTRU Cluj