De mii de ani Dumnezeu își proclamă iubirea prin noi și noi sfinți. Însă anul acesta, Biserica Catolică din România, de ambele tradiții, prin milostivirea divină și bunul gând al păstorului Bisericii Universale, Papa Francisc, se bucură de o nouă floare în rândul fericiților, pe nume Vladimir Ghika.
Cine a fost acest om?
Un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate și preot catolic român biritual; născut în ziua de Crăciun la Constantinopol, astăzi Instanbul, Turcia; Nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Voda. A fost botezat în Biserica Ortodoxă, crește în Franța, unde urmează și studiile. Mai târziu, ajuns la maturitate, își continuă studiile la facultatea de Teologie-Filosofie din Roma, Angelicum. În 1902 face profesiunea de credință în Biserica Catolică pentru a deveni un ortodox mai bun. La data de 7 octombrie 1923 este sfințit preot la Paris de către cardinalul Dubois. Întors în țară, se dedica operelor de caritate și deschide primul dispensar gratuit, Bethleem Mariae. La București, pune bazele marelui spital și sanatoriu Sf. Vincențiu de Paul, astfel înființând primul spital gratuit din România. Contribuie la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 și se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră de la Zimnicea. Munca sa caritativă și spirituală contribuie la creșterea și mântuirea poporului român, devenind astfel un însemn vizibil al iubirii lui Dumnezeu. La 3 august 1939 se afla în țară, de unde refuză să plece, pentru a-și putea continua slujirea apostolică. Este închis de către comuniști, ajunge să sufere foarte mult, murind pentru iubirea pe care o avea pentru Cel de sus și pentru aproapele său.
La vestea numirii lui ca Fericit, Asociația Tineretului Român Unit, plină de entuziasmul membrilor ei, a format un grup de tineri liceeni, studenți și profesioniști care au pornit spre locul unde avea să se desfășoare evenimentul: în București, la Romexpo, în data de 31 august 2013. Astfel, cu zâmbetul pe buze, am urcat joi noaptea în trenul către București. Ajunși a doua zi dimineață, în 30 august, am fost întâmpinați de buna mireasmă a dimineții din metropolă. Pe parcursul zilei am vizitat locul, urmând ca seara să participăm la câteva ore speciale de rugăciune, încheind această seară cu adorație și binecuvântarea euharistică. A doua zi, prezenți de dimineață, odihniți și plini de entuziasm, am luat parte la liturghia de beatificare, alături de alte câteva mii de persoane. Jertfa euharistică a fost celebrată de către cardinalul Angelo Amato, Prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, concelebrând alți 20 de episcopi, de ambele tradiții liturgice, atât cea răsăriteană cât și cea latină. La eveniment au mai fost prezenți în rândul laicilor și persoane din sfera politică românească.
Pe parcursul acestor ziles-a simțit în acel loc armonia și mireasma de sfințenie . După celebrarea liturgică, cu ocazia prezenței sale, preasfinția sa Florentin Crihălmeanu a făcut o fotografie cu toți cei din grupul ASTRU care eram prezenți . În după masa aceleiași zile, astriștii, am participat, alături de ceilalți pelerini prezenți la rugăciunea Acatistul Fericitului Vladimir Ghika, condusă de preasfințitul Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București. Imediat după sfârșitul evenimentului, am mers cu toții la o plimbare în oraș, unde de altfel am luat și cina împreună.
În data de 1 septembrie, duminică dimineața, la catedrala romano-catolica Sf. Iosif din București, s-au înălțat rugăciuni de mulțumire prin Sfânta jertfă liturgică celebrată de preasfințitul Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iași, împreună cu alți episcopi și preoți. Prin mulțimea atât de mare de rugăciuni de mulțumire și adorare, Spiritul Sfânt și-a făcut simțită prezența în sufletele oamenilor cu focul iubirii, porumbelul păcii și lumina speranței . Știind că este zi de duminică, ne-am dat seama că venise deja ziua plecării, astfel ne-am luat rămas bun de la agitata metropolă, București, îndreptându-ne cu toții spre casă.
Ce s-a putut spune pe tren în acea noapte nu a fost nimic altceva decât binecuvântata recunoștință și satisfacție pentru evenimentele petrecute. Păreri diferite, dar insuflate de același spirit. Încă o dată putem mulțumi lui Dumnezeu pentru ce ne-a fost dat, dar mai ales pentru ce ne-a rămas, o dovadă de credință și iubire, Fericitul Vladimir Ghika.
Așa s-a încheiat călătoria, cu ultimul șuierat al trenului, în gara din Cluj-Napoca, cu sunetul bagajelor grele, trântite și cu nesfârșitul zâmbet de mulțumire.
Mihai Șona