“Căutătorii de aur”, un campus  (24- 28 august 2009, Vad) cu un titlu interesant, un schimb de experienţă cu alti tineri, uniţi în aceaşi credinţă, o întâlnire cu Isus, o meditaţie către necunoscut, …

Aşa am putea începe a descrie acest campus.

Campusul a început puţin mai devreme, cu Sfânta Liturghie, celebrată duminică la Catedrala “Schimbarea la faţă” din Cluj de către Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla. Atunci am făcut cunoştinţă cu amicii noştri italieni, cu care am rămas prieteni şi după terminarea campusului.

Fiecare zi a campusului începea cu rugăciunea de dimineaţă, alternând ritul latin cu cel bizantin, cu meditaţia zilei şi discuţiile pe grupuri. După masă aveam jocurile şi laboratoarele, Sfânta Liturghie (celebrată în ambele rituri) şi rugăciunea de seară.

Meditaţiile şi discuţiile pe grupuri ne-au ajutat mult ca pelerini în drumul nostru spre Dumnezeu. Mai mult, unele cuvinte sau fraze ne-au făcut să ne punem întrebări, altele ne-au adus răspunsurile la frământările noastre. Intrebări care s-au transformat într-o meditaţie către necunoscut, în care dacă ne lăsăm conduşi de Isus, descoperim că viaţa noastră este un sacrificiu şi că pentru a ne schimba avem nevoie sa ne cunoaştem iar ceea ce trăim ar trebui să fie un răspuns al iubirii lui Dumnezeu.

Am înţeles că Dumnezeu îşi pune amprenta în fiecare dintre noi şi ne ajută în orice avem nevoie, de aceea ne-a dat un spirit, ne dă forţă prin harul său, ne ajută să împlinim angajamentele pe care nu le putem face. Noi nu suntem proprietari ai vieţii noastre ci suntem colaboratori ai fericirii noastre iar strada pe care ne-o desenează Dumnezeu e complicată, cu multe obstacole.

Am înţeles că putem să fim şi trebuie să fim mereu mărturisitori prin felul nostru, prin viaţa noastră, spunând întotdeauna „DA” chemării altora, chemării lui Dumnezeu, aşa cum a fost si viaţa Sfântului Paul. Sfântul Paul şi-a descoperit chemarea şi a trăit-o: „Nu mai sunt eu, ci Cristos trăieşte în mine”, iar moartea este o victorie. Scopul său era de a transmite Evanghelia, de a traduce cuvântul lui Dumnezeu pentru oameni.

Tot ceea ce am trăit împreună în acest campus este un dar al lui Dumnezeu pentru noi: am fost împreună, ne-am rugat împreună, ne-am jucat împreună, am obosit împreună, am fost responsabili împreună. Tot ceea ce am făcut şi am trăit, am făcut împreună şi am trăit împreună.

In prima zi a campusului ne-am jucat un joc în urma căruia fiecare dintre noi a rămas cu o „brăţară”. Antonio, unul dintre participanţii italieni,  spunea că noi tinerii suntem ca un fir de aţă, singuri nu suntem rezistenţi, ne rupem, ne distrugem, dar împreună cu alţi tineri, suntem indestructibili, avem o oarecare forţă şi nimeni nu ne poate face rău. O brăţară, care, abia în ultima zi a campusului am constatat că are 14 aţe, exact câţi eram noi in acest campus…

Am căutat şi am tot căutat şi într-un final am descoperit comoara…

Am descoperit comoara lui Dumnezeu şi fiecare dintre noi a devenit mai bogat şi prin noi, ceilalţi au devenit mai bogaţi. Isus ne-a arătat unde este comoara lui Dumnezeu, ne-a arătat calea şi mijloacele prin care putem să fim fericiţi.

Dumnezeu ne-a făcut căutători, „căutători de aur”; aurul din inimile noastre şi ale altora, căutători de prietenii noi, de a ne redescoperi şi de ai descoperi pe cei din jurul nostru ca fiinţe minunate, ca fiinţe unice, speciale şi veşnic transformate de iubirea lui Dumnezeu.

Acest campus ne-a ajutat să îl descoperim pe Dumnezeu într-un mod diferit, ne-a ajutat să înţelegem că viaţa este mereu o provocare care trebuie trăită şi că noi suntem colaboratori ai bucuriei noastre.

Maria Suărăşan