Campusul de la Caritas a fost penultimul campus din această vară, desfășurându-se în piața Cipariu, în aula Iuliu Hossu, între 3 și 5 septembrie 2013. A fost un campus realizat în colaborare cu departamentul Socio-Educativ al Asociației CARITAS. Programul începea dimineața la 10.30 cu o rugăciune și cu o gustare ca mic dejun pentru copii. În fiecare dimineață copiii au fost împărțiți în 3 echipe care au mers pe rând la locul de joacă, la cateheză, respectiv, la locul unde se viziona filmulețul cu parabola zilei. Personal, m-am ocupat de jocurile copiilor, unde, dintre jocurile propuse cele favorite erau cele competitive. După ce ajungea fiecare echipă la toate cele 3 obiective, copiii veneau din nou împreună pentru a  primi o gustare la ora prânzului. La ora 14.30 avea loc rugăciunea de final, iar copiii plecau fiecare spre casă urmând să se întoarcă următoarea zi.

Pot spune că acest campus a fost cel mai obositor, dar totuși plin de bucurie. A fost un campus în care am simțit cât de lipsiți de afecțiune sunt unii copii, câtă nevoie au ca cineva să le vorbească frumos și câtă fericire le poate aduce un desen, o cruciuliță, un zâmbet. Spun că a fost obositor pentru că erau mulți copiii și chiar împărțiți pe grupuri erau agitați și era nevoie de foarte multă răbdare. Mi-a plăcut entuziasmul ce se citea pe ochii lor când le explicam regulile jocurilor și fericirea când reușeau să pună scobitorile pe ață, să spargă un balon, să desfacă o bomboană cu mâinile la spate sau altele. Chiar dacă ajungeam acasă terminată de oboseală după doar câteva ore, bucuria ce o simțeam era mult mai mare. Am simțit că am făcut ceva bine pentru acești copii, am învățat că mereu este nevoie de mai multă răbdare și că un zâmbet îți poate face ziua mai bună. Aș recomanda această “aventură” tuturor tinerilor pentru a învăța să aprecieze ceea ce au! Lăudat sa fie Domnul!

Oana Taloș