1 mai 2011. Piaţă San Pietro a devenit un furnicar de oameni, de steaguri, de culori şi sunete. Este 1 mai muncitoresc, totuşi nu acesta are rolul de a atrage mulţimea ce a împânzit Roma. În duminica aceasta senină, de 1 mai, numită şi a Îndurării Divine, se celebrează Liturghia de Beatificare a lui Ioan Paul al II-lea.

La şase ani de la moartea acestuia, iată un vis devenit realitate, pentru toţi aceia care la moartea sa în 2005 au strigat la unison: Santo Subito! Sfânt imediat!

Nu s-a întamplat imediat, ci în decurs de şase ani, dar iată că la 1 mai 2011 Papa Ioan Paul al II-lea a fost declarat fericit de către iubitul său succesor, Papa Benedict al XVI-lea în cadrul Liturghiei solemne de beatificare din Piaţa San Pietro, în prezenţa a un milion şi jumătate de pelerini, veniţi din colţurile lumii pentru a aduce un salut cordial noului fericit.

Ed ecco che il giorno atteso e’ arrivato; e’ arrivato cosi’ presto , perche’ cosi’ e’ piaciuto al Signore: Giovanni Paolo II e’ beato! ( Şi iată că ziua mult aşteptată a sosit; a sosit atât de repede, pentru că aşa a binevoit Domnul: Ioan Paul al II-lea e declarat fericit!)- Benedict al XVI-lea

Unii pelerini se aflau la Roma purtaţi încă de nostalgia zilelor pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, alţii de curiozitatea de a vedea ridicata la rangul de fericit o figură de recentă memorie, un om încă prezent în suflete, în amintiri, în istoria ultimilor ani, uimiţi încă de faptul că cel pe care il auzeau vorbind de la balconul apartamentelor papale este acum în ceruri, unde poarta rugăciunile tuturor celor ce îl invocă şi îi cer mijlocirea.

Cu siguranţă însă, majoritatea copleşitoare a pelerinilor polonezi ştia de ce era în San Pietro: înainte de a fi Papa a Bisericii Universale, Karol Jozef Wojtyla a fost polonez. Nu e greu de înţeles entuziasmul şi abnegația cu care mii de polonezi au lăsat totul pentru a fi în aceasta zi în San Pietro, în momentul în care un compatriot, devenit capul Bisericii Universale a fost ridicat la rangul de fericit.

Delegaţia poloneză a ţinut rândurile ziarelor şi a conferinţelor de presă. Pentru două zile, Roma a devenit poloneză, steaguri roş-albe au fluturat pe străzile Cetăţii Eterne, grupuri întregi de pelerini au luat cu asalt Piaţa San Pietro.

Acţiunea Catolică din România a fost reprezentată de Oana Tuduce – preşedinte, Codruţa Fernea -secretar, Crina Horvat – vicepreşedinte tineri, Raluca Fernea – consilier naţional pentru sectorul copii şi preşedinte ASTRU Cluj, Bogdan Bursaş – vicepreşedinte ASTRU Cluj, Laura Sopon – secretar ASTRU Cluj, Mihai Floran, Mirabela Pall, Mihaela Sopon şi Delia Dumitraş, membri ASTRU Cluj.

Tinerii delegaţiei Acţiunii Catolice fluturau cu mândrie şi entuziasm steagurile Acţiunii Catolice din Romania, al ASTRU Cluj şi cel al României şi au purtat tricouri special realizate pentru acest eveniment, având imprimate pe partea din faţă cuvintele memorabile ale Papei Ioan Paul al II-lea, “ Nu vă temeţi!”, iar pe partea din spate : “Valorezi atât cât valorează inima ta!”.

Câtă bucurie, câtă speranţă şi entuziasm în inimi, fiind prezenţi în Piaţa San Pietro. “Suntem aici! Am reuşit! Suntem aici pentru beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea! Mulţumim lui Dumnezeu!” De aici am asistat la dezvelirea icoanei, la purtarea relicvelor, am intonat împreună imnul către Fericitul Ioan Paul al II-lea şi am intrat în Bazilica San Pietro pentru a venera rămăşiţele pământeşti ale lui Ioan Paul al II-lea.

Un moment emoţionant în celebrarea beatificării a fost, fără îndoială, dezvelirea icoanei Fericitului Ioan Paul al II-lea, situată pe faţada Bazilicii San Pietro, după proclamarea de către Papa Benedict al XVI. Noul fericit va fi sărbătorit în fiecare an pe data de 22 octombrie de către Biserica Romei şi cea poloneză, până la intrarea în “cultul universal”.

Pe partea dreapta a coloanelor, în litere gigante stătea scris: Spalancate le porte a Cristo! ( Deschideţi larg porţile lui Cristos), iar pe partea stângă erau suspendate panouri cu momentele-cheie din fiecare an al pontificatului lui Ioan Paul al II-lea. În anul 1998-1999, era remarcat ca şi cel mai semnificativ moment vizita Papei în Romania, ţară majoritar ortodoxă, moment de mare bucurie şi speranţă, în care noi ca şi români ne-am simţit preţuiţi şi onoraţi de mâna întinsă pe care ne-o oferea Ioan Paul al II-lea. Acesta ştia sacrificiile şi opresiunile pe care mica şi îndărătnica Biserică Greco-Catolică le îndurase în timpul şi după căderea comunismului, nu a pregetat să vină în întâmpinarea Bisericii  pe care o slujeau cu ardoare iubiţii săi episcopi greco-catolici, parcă vroind să ne reamintească cuvintele Mântuitorului: “Nu te teme, turma mică!”

Un moment emoţionant a fost purtarea relicvei Fericitului Ioan Paul al II-lea – un recipient ce conţinea sângele lui – în acordurile imnului compus special pentru aceasta zi de către Marco Frisina “Aprite le porte a Cristo” , dedicat Fericitului Ioan Paul al II-lea şi inspirat din prima predica a acestuia investit în funcţia de Papa în 1978.

Mulţimea s-a ridicat în picioare şi un val de aplauze s-a ridicat către cer: “Giovaaa–nni Paooo–lo! Giovanni Paolo!”, aşa cum doar tinerii ştiau să îl întâmpine răsunător pe iubitul papa la Sărbătoarea lor, la Ziua Mondială a Tineretului.

După Liturghie, pelerinii au fost invitaţi în interiorul Bazilicii San Pietro pentru venerarea rămăşitelor pământeşti ale Fericitului Ioan Paul al II-lea. Peste 200000 de pelerini şi-au aşteptat rândul pentru a saluta noul fericit, până la orele 3 din noapte, când Bazilica s-a inchis pentru pregătirea liturghiei de dimineaţă.

După încheierea ceremoniei, Preasfinţitul Florentin, episcop de Cluj – Gherla, împreună cu Preasfinţia sa Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, ne-au făcut o invitaţie călduroasă de a-i vizita la Colegiul greco-catolic Pio Romeno, unde erau găzduiţi pentru cele câteva zile petrecute la Roma în vederea participării la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea.

Ospitalitatea şi entuziasmul cu care ne-au primit şi ne-au condus pe coridoarele colegiului ne-au facut să uităm de oboseala şi să ne simţim încurajaţi şi susţinuţi în drumul pe care l-am întreprins, atât cel practic până la Roma, dar şi cel spiritual de fiecare zi, cu provocările sale.

Cu siguranţă acest lucru l-a făcut şi Papa Ioan Paul al II-lea, ca şi păstor al turmei încredinţate, a fost un model de tărie morală şi de dragoste faţă de aproapele, a semănat oriunde a păşit împăcare, a întins o mână prietenească şi un surâs senin. A fost înainte de toate un om de o mare forţă morală şi spirituală, o stâncă pe care Dumnezeu a încercat-o înainte de a-i încredinţa marea sa misiune, aceea de a-i lăsa în  mâini destinul Bisericii Sale pentru 27 de ani.

El a trăit în permanenţă legătura cu Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu strălucea permanent în el. Pentru aceasta, însă, Dumnezeu i-a luat din frageda tinereţe suportul părinţilor şi a fratelui, pentru a cere o dedicare totală, dedicare pe care tânărul Lolek nu a  ignorat-o, ci a făcut din ea raţiunea vieţii sale. Totus tuus, încredinţarea în lucrarea divină s-a făcut prin intermediul Maicii Domnului căreia i-a purtat până la ultima suflare o iubire filială nemărginită. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un om al timpurilor noastre, un neobosit luptător în favoarea libertăţii şi demnităţii umane, combătând cu asiduitate ideologia marxistă pentru a face loc speranţei şi carităţii creştine, unica ripostă eficientă la cruzimea şi imoralitatea unor regimuri de neagră amintire. A avut misiunea grea de a purta omenirea în al treilea mileniu, de a asista reconstruirea unei umanităţi pierdute în violenţa şi întunericul temniţelor, a fricii, a urii şi dezbinării unor ziduri mai mult sau mai puţin existente.

A ajutat creştinii din toată lumea să depăşească teama de a se mărturisi creştini, de a aparţine Bisericii, de a vorbi despre Evanghelie. Într-un cuvânt: ne-a ajutat să depăşim teama de adevăr, pentru că adevarul e garanţia libertăţii.  ( predica Papa Benedict XVI, Duminica Beatificării)

Delia Dumitraş