În data de 19 noiembrie 2010 trupa de clowni a Asociaţiei Tineretului Român Unit – ASTRU Cluj a participat la evenimentul: “Fii tu FAMILIA unui copil!” organizat cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului – Ziua Adopţiei de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, în incinta Iulius Mall.
Evenimentul a început la orele 14:00 şi timp de mai mult de 4 ore atât copiii cât şi părinţii, care s-au strâns în număr neaşteptat de mare, au avut parte de numeroase momente artistice susţinute de către dansatori sportivi, balerine, interpreţi de muzică, şi nu în ultimul rând de trupa noastră de clowni.
Am uitat să precizez că toţi aceşti artişti făceau parte tot din rândul copiilor invitaţi să asiste la această acţiune. Aceiaşi vârstă, aceleaşi vise, însă pe faţa lor se citea seriozitatea, iar pe umerii lor mici se simţea greutatea responsabilităţii unor paşi corecţi în dans, unei voci sigure în cântec, unei mâini relaxate pe arcuş şi a unei ţinute elegante în defilarea pe podium. Am rămas profund impresionată de evoluţia fiecăruia pe scenă.
În timp ce aceşti mici artişti şi-au însuşit rolul „adultului responsabil”, trupa noastră, ascunsă sub masca colorată, gulerul creţ, pantalonii imenşi şi indispensabilul nas roşu, şi-a scos la iveală copilăria. Când eşti conştient că deghizat nu te va recunoaşte nimeni îţi permiţi să devii acea persoană infantilă, să fii liber, să te simţi din nou copil şi să accesezi lumea copiilor cu care intri în contact.
Nimic nu se compară cu mănuţa mică şi caldă care te invită timid la dans, sau privirea rugătoare să explici paşii. Am venit pregătiţi pentru eveniment cu dansurile trupei, însă cu mult mai plăcut a fost să chemăm copii pe scenă şi să inventăm noi paşi pe linia melodică.
La fel de spontan am realizat o piesă de teatru cu păpuşele aduse de către un actor invitat de la Teatrul de păpuşi PUCK. Copii au intrat şi ei în joc şi am reuşit să le obţinem râsul acela revigorant şi plin de culoare.
După ce ne-am împrietenit unii cu alţii am părăsit scena şi ne-am retras în zona atelierului în miniatură pentru a povesti şi desena, pentru a-i picta şi pe copii pe faţă şi pentru a împărţi baloane modelate. Mai apoi am fost chemaţi din nou pe scenă pentru a învăţa pe mic şi mare cum se realizează câteva modele din baloane.
Copiii au fost receptivi la toate activităţile desfăşurate şi am fost fericită să fiu tot timpul în centrul atenţiei lor. Un moment care şi-a pus amprenta asupra mea este remarca unei fetiţe: „Ce distractivi sunteţi!” , ceea ce nu a însemnat pentru mine altceva decât că misiunea noastră de clowni a fost îndeplinită.
Alina Kiss