Sâmbătă, 26 martie 2011, a fost o zi foarte importantă pentru tinerii din eparhia noastră, deoarece ne-am întâlnit toți de prin colțurile apropiate Clujului pentru a sărbători Ziua Mondială a Tineretului alături de îndrumătorii noştri spirituali, Pr. Cristian Goia, responsabil cu pastoraţia tinerilor și episcopul nostru, Preasfințitul Florentin Crihălmeanu. Programul a fost unul dinamic cuprinzând două părți, cea spirituală și cea recreativă.
Odată porniți din Cluj, am început călătoria cu o rugăciune, îndrumați de Preasfințitul Florentin, după care ne-am continuat drumul spre parohia din Iara cu o serie de cântece. Ajunși acolo, am fost întâmpinați de părintele paroh Dacian Ciupei, care ne-a prezentat capela, unde am celebrat ulterior Sfânta Liturghie. La sfârșitul slujbei, Preasfinţitul Florentin a susținut cateheza pornind de la mesajul Papei Benedict al XVI-lea, în care le-a propus tinerilor să mediteze la vocația lor și modul în care Dumnezeu îi cheamă pe fiecare, lucru care ne-a dus cu gândul și la întâlnirea de la Madrid, unde suntem cu toții chemați să participăm.
După pauza de masă, am pornit din nou la drum spre Salina din Turda. Aici am avut ocazia să stăm cu toții împreună, să socializăm, să cântăm și să descoperim lucruri noi. Un alt popas au fost lacurile sărate din Turda, unde profitând de zona frumoasă am aprofundat mesajul catehezei de dimineață, împărțiți fiind în diferite grupuri în funcție de vârstă. Programul s-a încheiat cu o rugăciune comună, iar mai apoi ne-am îndreptat înapoi spre Cluj.
Sperăm ca această ieșire să fie un punct de pornire pentru fiecare tânăr în drumul său spre descoperirea vocației, urmându-și fidel chemarea lui Dumnezeu.
Maria Simionaș
Impresii:
- Faptul ca am avut ocazia să iau parte la Celebrarea Eparhială a ZMT a fost un adevărat dar pentru mine, din mai multe motive. Un prim motiv a fost revederea unor persoane dragi mie, astrişti convinşi ;), dar şi cunoaşterea altor persoane, noi şi interesante. Apoi, cel mai important lucru, la care am să continui să meditez este mesajul transmis de PS Florentin, pe baza Evangheliei şi anume, ca om, este important să fii într-o căutare perpetuă a vocaţiei, pentru a te asigura ca discerni ce e bine de ce e rău, astfel încât drumul pe care îl parcurgi în viaţa este cel bun şi cel pe care îl vrea Dumnezeu pentru tine. Am fost foarte mulţumită de faptul ca grupurile de discuţii au fost împărţite pe grupe de vârstă, pentru ca există un nivel de înţelegere şi o perspectivă specifică fiecărei vârste, astfel încât dacă grupurile erau amestecate, nu cred ca dialogul ar fi fost unul de pe urma căruia să beneficieze toţi participanţii săi. Mărturisesc ca iniţial am fost dezamăgită de faptul ca s-a renunţat la drumeţie, însă în momentul în care am ajuns la salină şi lumea s-a aşezat să cânte şi să povestească, mi-am schimbat opinia. M-am simţit foarte bine la aceasta ieşire şi sper să am ocazia să mai particip la astfel de întruniri, în care se îmbină atât de frumos un context în care se încheagă relaţii între oameni cu dialogul spiritual.
- Am plecat de acasă cu o stare de relativă oboseală, acumulata de-a lungul orelor interminabile de la serviciu şi am ajuns cu cel puţin 40 min mai repede pentru ca am crezut că se schimbase deja ceasul pentru ora de primăvară, se înţelege ca n-am avut timp nici pentru rugăciune, totul părea să prevestească o zi încurcată. Apoi odată ajunsă am constat ca am prea mult timp până la plecare aşa că aducându-mi aminte de rugăciune am intrat în Capela „Sfântul Iosif” acolo fiind adunaţi în rugăciunea rozariului mai mulţi credincioşi. A fost extraordinar de frumos că am reuşit să ne rugăm şi încă într-o comunitate întrunită de dimineaţa în capela. Apoi s-au adunat tinerii a sosit autocarul şi ne-am îmbarcat. Am constat că starea mea de spirit se schimbase şi oboseala se risipea, pe drum a fost deosebit de ceea ce s-ar fi întâmplat cu alte grupuri (poveşti şi plictiseală). Aici nu, la iniţiativa Preasfinţiei Sale Florentin am început drumul cu rugăciunea, apoi au început cântările de laudă, alţii mai talentaţi ne-au acompaniat la instrumente, autocarul era însufleţit de vocile tinerilor care se bucurau cu adevărat, se cunoşteau între ei iar cei noi veniţi descopereau noi prietenii. Preasfinţitul Florentin era foarte natural integrat în grup, se simţea bine, le era, fratele mai mare şi prietenul lor. Am ajuns în sat la Sfânta Liturghie oamenii de acolo ne-am primit cu bucurie şi s-a săvârşit Sfânta Liturghie în micuţa bisericuţa greco-catolică din comunitate. Biserica greco-catolică şi cea ortodoxă se aflau una lângă alta şi s-a simţit spiritul ecumenic cu oameni binevoitori şi foarte generoşi. Ajungând în gradina Bisericii una dintre femeile care se afla la liturghie fiind deosebit de încântată de vizita neaşteptată pe care întreaga comunitate a primit-o a spus ca ar fi vrut ca Preasfinţitul Florentin, însoţit de grupul de tineri, să slujească chiar în biserica lor ortodoxa, nouă, daca s-ar fi dorit acest lucru. Acest gest mărunt parcă lipsit de prea mare importanţă mi s-a părut o reală expresie de ospitalitate. După Sfânta Liturghie s-a trecut la o repriza de cateheză care s-a desfăşurat într-un registru foarte relaxant şi plin de învăţătură. Apoi masa, împreună, în gradina bisericii la iarba verde, fiecare a învăţat să dăruiască celui de lângă el cate ceva din merindele, cu multa grija pregătite de acasă. Chiar daca a fost soare totul se desfăşura sub ameninţare iminentă a ploii de aceea s-a luat decizia de a merge la Salina Turda, în vizită. Celor care nu au fost deja, merita să mergeţi, este extraordinar, un proiect care s-a finalizat cu foarte multa truda şi în care au s-a investit până acum peste 6 milioane de euro. Am avut un ghid care ne-a explicat totul. Era un aer foarte bun de respirat în salina. Odată ce am intrat aş fi vrut să rămânem mai mult timp acolo, însă şi aici ca tot ceea ce este frumos, se termina repede: vizita, încântarea, uimirea, rugăciunea, plimbare cu barca, cântări cu vocea şi instrumentele, urcatul şi coborâtul scărilor din salină, noi jos, unii cu lift-ul. Ultimul popas la întoarcere împărţirea pe grupuri de vârste şi discuţiile. Şi nu în ultimul rând abia după rugăciunea de încheiere şi ultima binecuvântare a început ploaia şi vântul care ne-a înviorat încă odată în fuga noastră spre autocar. O zi minunată, m-am simţit ca şi cum cineva ne călăuzea tot timpul şi ne ocrotea pentru ca în final totul să fie perfect! Închei mulţumind Domnului pentru aceasta zi pe care noi toţi am primit-o în dar.
- A fost o zi extraordinară în care rugăciunea, noile cunoştinţe, prietenii, împărtăşirea din grupul de discuţii mi-au adus multă bucurie, pace în suflet şi speranţa confirmată că, într-adevăr, Biserica are un viitor frumos datorită tinerilor care se află în ea.
- Totul a fost bine. Mi-a plăcut cum a fost îmbinat programul spiritual cu cel recreativ, însă mi-a lipsit un timp de reflexie personal asupra catehezei.
- A fost o zi foarte frumoasă ( şi nu mă refer doar la vremea relativ frumoasă). Mi-a plăcut modul de organizare şi locurile vizitate. Biserica, nu prea mare, a prins o alură spirituală cu totul specială, în timpul Sfintei Liturghii. De asemenea, mi-au plăcut grupurile de discuţii pentru că am reuşit cu toţii să contribuim şi să ne exprimăm părerea vis-a-vis de tema catehezei „înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă”