Pelerini în urma lui Petru

În 19 iulie 2016, un grup eterogen, în care tinerii şi cei mai copţi s-au întâlnit cu scopul de a participa la Zilele Mondiale ale Tineretului, a avut parte de experienţa inegalabilă a unui pelerinaj de două săptămâni, care a avut ca punct terminal Cracovia. Pornind din Cluj-Napoca, traseul s-a desfăşurat pe teritoriul a patru ţări şi s-a soldat cu oficierea unei liturghii cu însuşi Vicarul lui Cristos, Papa Francisc.

În toată această perioadă, cei 70, iar apoi 100 de tineri au luat contact cu lumea creştină dincolo de orice graniţe umane sau geografice, dovedindu-li- se calitatea universală de “om fain” a creştinului real si asumat.

De la organizatori şi preoţi locali, până la voluntari şi familiile acestora, lecţiile de dragoste frăţească şi altruism au venit zi de zi, demonstrându-ne capacitatea lor de a fi creştini “de faptă” şi nu “de vorbă”. Manifestarea vie a credinţei lor a făcut ca aceştia să devină “români onorifici” în sufletele pelerinilor transilvani care au reînvăţat ceea ce ştiau deja, anume că: dăruind vei dobândi.

DSC02783Inevitabil, într-un parcurs de mii de kilometri, provocările şi opintirile nu au fost puţine, cel mai adesea fiind sacrificat confortul personal în favoarea unui program riguros şi solicitant. Însă acest program a îmbinat într-un mod fericit rugăciunea şi meditaţia cu bucuria turistică a călătorului, care a reuşit să pună piciorul, poate pentru prima dată, în locuri de o neîntrecută frumuseţe.

De asemenea, însoţiţi fiind la tot pasul de preoţii îndrumători precum şi de păstorul eparhial, P.S. Florentin Crihălmeanu, acest grup al clujenilor de pretutindeni a pus constant în aplicare atributele de bază ale creştinismului: răbdarea, iertarea, disponibilitatea şi altruismul, dar totodată au avut parte şi de bucurie, dăruire şi comuniune. Oboseala de pe drum, foamea şi setea de peste zi, agitaţia constantă din jur, au fost mereu înlăturate printr-o vorbă bună sau printr-o predică inspirată, care au revitalizat sufletul moleşit și au făcut să vibreze credința care îți dă energie pentru a continua.

Aceste activităţi zilnice, încoronate de oficierile religioase ce au radiat de sfințenie, mă fac să fiu bucuros că am avut şansa de a lua parte la cel mai mare festival al lui Cristos care, din mijlocul nostru nu a putut decât să zâmbească văzând cât de mulţi se adună încă, în numele Lui.

Acum, la întoarcerea acasă, putem doar să ne bucurăm că pentru câteva zile, am respirat mai creştineşte aerul comun, am transpirat mai cu folos pe drumul nostru, am văzut mai clar lumina zilei şi am simţit mai bine atingerea lui Dumnezeu.

Sergiu-Ionuț Oltean

 

  • 13626390_822871001177613_4643668077126647345_nZMT a fost pentru mine o experiență extraordinară, unică, sunt sigură. Deși am pornit cu un oarecare scepticism, dar și cu nerăbdare și curiozitate, încă din prima clipă petrecută alături de grupul nostru am rămas uimită. Uimită de bunătatea unora, de generozitatea și bunăvoința altora, de atmosfera prietenoasă și “de familie” (chiar dacă a fost pentru prima dată când mă întâlneam cu multe persoane din grup), uimită de credința care a caracterizat grupul nostru până la sfârșit. A fost primul meu ZMT și pot să spun că mi-a schimbat viziunea asupra vieții, dar și asupra Bisericii. Fiind alături de milioane de tineri care aveau în comun poate doar credința lor în Dumnezeu, m-a făcut să realizez că într-adevar nu contează barierele dintre noi (lingvistice sau de orice altă natură), ci intențiile și convingerile noastre și mai ales comportamentul fiecăruia dintre noi față de ceilalți. În acest pelerinaj am întâlnit tineri care băteau palma cu oricine trecea pe lângă ei, tineri care cântau alături de semenii lor (și dacă nu știau dinainte cântecul, îl învățau pe loc), tineri care voiau să aibă câte o poză drept amintire cu toți cei cu care s-au întâlnit, tineri care se străduiau să învețe câteva cuvinte sau fraze în limba noilor lor prieteni și aș mai putea continua mult și bine. Pot să spun că această experiență m-a ajutat să mă dezvolt sufletește, dar m-a ajutat și să îmi desăvârșesc modul de gândire și felul în care privesc lumea. Mi-am făcut mulți prieteni, am socializat cu oameni din diferite țări și am ascultat cu atenție și bucurie mesajul Papei Francisc. Au fost două săptămâni pline de evenimente, care m-au lăsat mai împlinită ca persoană și în credință.

Larisa Cristina Stupinean

  • Pelerinajul în Polonia, din perioada 19.07-1.08. a.c., a fost o oportunitate atât de a crește pe plan spiritual, cât și de a ne îmbogăți cu tradiția, cultura și ospitalitatea oamenilor frumoși ce ne-au primit în casele lor, în familiile lor.
    stelu nicu adinAm plecat împreună ca un grup, ca o familie. Ne-am întalnit cu peste 1,5 milioane de tineri din lumea întreagă, cu zeci de mii de episcopi, cardinali, preoți și alte persoane consacrate. Am avut parte de zile minunate, de prezența lui Isus între noi, de vreme frumoasă, înconjurați de oameni extraordinari.  Am simțit ce înseamnă cu adevărat milostivirea, fraternitatea și nu în ultimul rând bucuria; bucuria de a ne afla la întâlnirea cu Sfântul Părinte Papa Francisc, fraternitatea față de atâția tineri pelerini, timp în care am învățat să fim milostivi ca Tatăl.
    Am apreciat și suntem profund recunoscători Preasfințitului Florentin care ne-a însoțit în acest frumos pelerinaj și care ne-a adus mai aproape de timpul spiritual în fiecare zi.
    Plăcut impresionați am fost, de asemenea, de caldura cu care familiile ne-au primit și găzduit și am fost tare bucuroși că în momentul pelerinajului spre Campus Misericordiae drumul a fost mult luminat de chipurile senine ale localnicilor. Ne-au întâmpinat cu ce le-a stat în putință: apă, hrană, fructe, stropitori pentru a alunga canicula, însa ceea ce a fost cel mai important era sentimentul că Isus lucrează prin intermediul lor. I-am văzut chipul în zâmbetul fiecărui localnic bucuros pentru ce ne-a putut oferi.
    Un sentiment aparte a fost acela de a ne simți în siguranță, de a ne simți “acasă” în mijlocul a atâtea sute de mii de oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată. Indiferent de origine, țară, etnie, culoare sau vârstă, toți eram o familie reunită în credință.
    Mulțumiri celor care au putut face posibilă participarea noastră la acest ZMT în Cracovia.
    Iosif, Nicu și Steluța Jurcan

 

  • DSC03130Întâlnirea cu voi mi-a dăruit bucurie și entuziasm. E uimitor cât de bogată m-am simțit alături de voi, probabil că era și Domnul pe acolo 🙂 Vă mulțumesc! Unora am reuși să le spun atunci cât sunt de recunoscătoare, altora nu… Mulțumesc! Îmi doresc pentru noi toți ca acest ZMT să ne șlefuiască măcar un pic viitorul, îmi doresc ca, dacă nu l-am întâlnit pe Cristos în Polonia, experiența aceasta să ne aducă mai aproape de intimitatea hotărâtoare și definitivă cu el. Sunteți oameni tare, tare frumoși! Vă mulțumesc!

Maria Lungu

  • Din această experienţă frumoasă de două săptămâni, cel mai tare m-a impresionat căldura , prietenia şi atitudinea tuturor pelerinilor indiferent de ţara de origine.

    DSC03265_anaboilaM-am simţit prietenă apropiată cu oricare dintere pelerini. Oriunde, pe stadion, la gazde, în mijloacele de transport, puteai să discuţi cu oricine, nimeni nu refuza să vorbească cu tine.

    Pe stradă era mereu veselie şi gălăgie. Toţi cântau, băteau palma şi strigau, fiecare ţară acompaniând-o pe cealaltă. Deşi în tramvaie şi autobuse era o aglomeraţie foarte mare nimeni nu părea să fie deranjat de asta, ci îşi păstra veselia.

    Indiferent de multitudinea de limbi străine care se vorbeau toţi au reuşit să se înţeleagă foarte bine înte ei.

    Mi-a plăcut foarte mult pe stadionul din Wroclaw, unde toţi am cânat şi am dansat împeună, unde făceam schimb de brăţări cu ceilalţi şi poze cu stegul diferitelor ţări. Iar în Cracovia mi-a plăcut când te uitai în jur pe străzi şi vedeai miile de tineri care se îndreaptă toţi spre acelaşi loc, spre Blonia, având acelaşi scop, să se roage împreună.

Ana Boilă

  • DSC03652_mariaZiua Mondială a Tineretului din Cracovia a însemnat sute de mii de tineri uniți în credință, plini de entuziasm și conduși de o formă contagioasă de optimism și deschidere către ceilalți. A fost unul dintre acele momente binecuvântate în care nimeni nu se plânge din cauza lipsei de confort, din cauza oboselii sau a zecilor de kilometri parcurși pe jos. În care poți bate palma cu oameni pe care nu i-ai văzut niciodată și pe care nu-i vei întâlni din nou, când nu e nevoie să te îngrijorezi, orice s-ar întâmpla, fiindcă oamenii din jurul tău îți sunt prieteni din oficiu și te vor ajuta cu bucurie.

    La toate acestea mă așteptam oarecum. Zilele Mondiale sunt legendare printre tinerii catolici și reprezintă, într-un fel, basme-promisiuni pe care le-am auzit și la care am visat îndelung.
    Ceea ce m-a surprins însă (pe lângă personalitatea și cuvintele Papei, care rămân mereu puternice și marcante) a fost modul în care au fost anulate, fie și temporar, timiditatea, suspiciunea, lipsa de încredere, individualismul ce caracterizează de obicei societatea. Astfel încât la ZMT poți avea conversații profunde în tramvai (despre convertiri, credință, frici de tot felul), poți dormi printre mii de necunoscuți, poți fi vulnerabil și generos. Pentru că normele aspre ale lumii noastre (egoism, succes, competiție) nu-și au locul într-o astfel de sărbătoare.
    P.S. De fiecare dată când se recita Tatăl Nostru și se spunea în cor “facă-se voia Ta”, priveam în jur și ne venea să zâmbim.

    Maria Chiorean

  • DSC03371_teoPentru mine a fost o experiență frumoasă din toate punctele de vedere. M-am bucurat să cunosc atâtea suflete frumoase, pline de bucurie, să îmi fac prieteni noi, să am ocazia de a crește spiritual. A fost primul meu ZMT și ma bucur enorm de mult că am participat.

Teodora Ana Capan

  • IMG_20160727_144029_sr rodicaMULŢUMESC! Există trăiri şi experienţe în viaţă care cu greu pot fi exprimate. La fel este şi ZMT Cracovia – o experienţă plină de haruri şi binecuvântări. Ce poate fi mai frumos şi mai emoţionant decât să vezi o Biserică tânără, frumoasă, plină de bucurie, multicoloră în diversitate. Am fost profund marcată de mărturia de credinţă, speranţă şi iubire a „Bisericii milostivirii”. Visuri, riscuri, semn, libertate…!

Sr. Rodica Martin

 

  • Ce înseamnă ZMT (Zilele Mondiale ale Tineretului)?
    Acum pot răspunde cu certitudine. ZMT înseamna:
    1. Să zâmbești, să faci cu mâna, să bați palma cu oricine trece pe lângă tine;
    2. Să cânți „Yo soy espanol” cu spaniolii, „Italiani, batti le mani” cu italienii sau “Romania”, respectiv “Dragostea din tei” cu românii (se pare că pentru asta suntem cunoscuți :)) și toți împreună „Jesus Christ, you are my life”;
    3. Să intri în tramvai, deși e plin până la refuz;
    4. Să faci selfie-uri cu persoane pe care nu le-ai văzut în viața ta;
    5. Să navighezi printr-o mare de tineri pentru a ajunge la sectorul tău (sau penru a ieși, mai ales);
    13901527_508272949378942_561941434697828235_n6. Să te rogi împreună cu tineri din lumea întreagă și cu papa, care ne îndeamnă să ieșim din comoditate și să ne trăim viața cu entuziasm și autenticitate;
    7. Să te lași privit de un Dumnezeu care este Iubire Milostivă;

    Ca și concluzie, ZMT este oportunitatea de a avea o inimă mare, astfel încât să încapă toată lumea! ^_^
    Mulțumesc tuturor celor care fac posibile astfel de experiențe!! (tinerilor, în primul rând)

Luminița Jarda

  • Nu reușesc să găsesc o modalitate de a începe aceasta mărturie. Totuși, voi începe prin următoarea afirmație: Zilele Mondiale ale Tineretului 2016 au fost ceva greu de descris în cuvinte. Vreau să încep aceasta mărturie pornind de la ce ne-a spus PF Florentin Crihălmeanu înainte să pornim spre Polonia. Preasfințitul ne-a amintit trei lucruri, si anume :
    1. Pelerinajul nostru trebuie să ne amintească faptul că noi ca și muritori suntem pelerini în aceasta lume, iar scopul nostru final este Împărăția lui Dumnezeu.
    2. Pelerinajul trebuie însoțit și de asceză.
    3. Scopul acestui pelerinaj trebuie să fie Sf. Liturghie celebrată de Sf. Părinte în comuniune cu episcopii și preoții.

1Pornind de la aceste trei sfaturi vreau să spun că într-adevăr acest pelerinaj m-a făcut să îmi amintesc de faptul că în această lume nu am venit pentru a rămâne aici, ci am venit în trecere. În această trecere trebuie să adunăm cât mai multe roade spirituale, iar cu ele să ne prezentăm la Judecata finală. Chiar dacă cu ocazia zilelor în dieceza de Wroclaw și a zilelor în Cracovia am parcurs zeci de kilometri pe jos, acest lucru nu ne-a stricat fericirea. Am simțit cum harul lui Dumnezeu a fost prezent printre noi. Într-adevăr oboseala s-a acumulat, dar nu ne-a împiedicat să fim veseli, pozitivi și mereu dornici de noi activități.

Legat tot de acest prim punct – pelerinajul ca reamintire a faptului că suntem pelerini în această lume – doresc să împărtășesc și o întâmplare petrecută la familia gazda din Olawa. Într-o dimineață, familia care ne găzduia ne-a servit cu o mulțime de mâncăruri gustoase, dar ce a fost mai bun ne-a fost servit la final. Ce vreau să spun cu asta? Majoritatea am mâncat pe săturate din primele feluri de mâncare, iar când ne-a fost servit ultimul și cel mai bun fel de mâncare… foarte puțini am reușit să mâncăm din respectivul preparat. Eu cel puțin am împărțit preparatul respectiv cu un prieten. Povestindu-i aceasta întâmplare și Preasfințitului Florentin, am primit și un răspuns în care se află mult adevăr – “Vezi tu, Rafael, așa e și în viață: ce e mai bun vine abia la final”- Aceasta întâmplare simplă m-a învățat faptul că în viață nu trebuie să ne irosim timpul cu cele trecătoare, trebuie să căutam mai întâi de toate cele spirituale, cele veșnice , iar cu cele trecătoare trebuie doar să ne întreținem, nu să ne lipim inima de ele.

Continuând cu al doilea punct – pelerinajul nostru trebuie însoțit și de asceză – vreau să vă spun că într-adevăr acest pelerinaj în Polonia nu a fost lipsit nicidecum de o mică parte din viața ascetică. Deși în Olawa și Swiatniki Gorne am stat în case luxoase, alături de niște familii minunate care ne-au dăruit din marea lor bunătate. Am avut și momente mai puțin plăcute, momente de disconfort, momente de oboseală sau de irascibilitate…momente de supărare, chiar și momente în care trebuia să suportăm unele acțiuni ale celor de lângă noi….momente în care a trebuit sa răbdăm multa căldură sau spre final chiar și puțin frig, momente de sete sau chiar de foame și nu în ultimul rând chiar momente de dormit pe jos alături de alte câteva milioane de persoane. Oferind toate acestea lui Dumnezeu ca ispășire pentru păcate, bucuria din inima noastră nu s-a stins. Tind să mă gândesc la ce i-a spus Isus Sf. apostol Pavel când acesta se ruga să fie izbăvit de diavolul ce-l chinuia – „Îți este de-ajuns harul meu!”. Într-adevăr așa a fost. Harul lui Dumnezeu ne-a fost de-ajuns ca să înfruntăm toate momentele neplăcute din acest pelerinaj, transformându-le în momente de asceză aducătoare de har. Eu personal mă bucur că nu a lipsit această parte ascetică din pelerinaj. Din toate aceste momente am reușit să deprind învățături pe care va trebui să le aplic, respectiv aplicăm în viață. Viața nu ne oferă mereu confort, dar oferind totul lui Dumnezeu putem transforma aceste momente în clipe de har. În multe predici am auzit aceasta afirmație: “Isus este cel care v-a chemat aici!” Eu cred cu adevărat asta. Chiar și în aceste momente de asceză Isus ne-a vorbit, respectiv mi-a vorbit. Anul școlar trecut a fost pentru mine un an plin de încercări, plin de căderi și suferințe. M-am plâns mult și am refuzat multe, dar aceste momente ascetice ale pelerinajului mi-au dovedit faptul că sunt momente mult mai grele decât cele prin care am trecut eu. Există momente când trebuie să stai în soare zeci de minute pentru a primi o caserola cu o mâncare simplă, există momente când trebuie să dormi pe un izolir și într-un sac de dormit, dorindu-ți chiar si cea mai tare saltea care există, există momente în care nu poți sa te speli zilnic, astfel că trebuie să înduri transpirația și mirosul tău, dar și al celor din jur. Ca și o concluzie despre ce am învățat din aceste clipe ascetice: să nu ne plângem de crucea pe care am primit-o, pentru că sunt oameni care au de purtat una mai grea și nu se plâng. Mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a permis ca în unele momente să ne simțim precum niște refugiați, nu în întregime, dar o mică parte din ce simt ei ne-a fost dat să simțim si noi.

Încheind cu al treilea punct – Scopul nostru trebuie să fie Liturghia celebrată de Sf. Părinte în comuniune cu episcopii și preoții – pot să mărturisesc ca au fost niște momente de har excepționale. La Liturghia de deschidere a ZMT-ului, știm cu toții că înainte de a începe a fost o ploaie teribilă. În momentul consacrării darurilor cerul a fost foarte senin, soarele parcă era pus de către un artist pe un tablou: strălucea într-un mod uimitor și în jurul lui erau niște nori aranjați într-un mod foarte artistic. Pe lângă acest peisaj minunat, nu știu câți au remarcat, dar pe tot cerul s-au văzut lumini/raze foarte palide. Cred că acesta a fost un semn al faptului că Dumnezeu a fost și este cu noi și ne-a dăruit o multitudine de haruri. După distribuirea Sf. Euharistii cerul s-a întunecat din nou. Aceasta m-a dus cu gândul la faptul că Isus a ajuns de pe altar în inimile noastre, iar acum noi suntem cei care trebuie să ducem lumina în lume. Liturghia de încheiere a fost de-asemenea un moment excepțional. Liturghia s-a celebrat în limba Latină, o limbă care mi-e foarte dragă când vine vorba de rugăciune sau de Liturgic în general. Din predicile Sf. Părinte mi-au rămas în minte mai multe îndemnuri și afirmații, dar cel mai mult îmi răsună în minte următorul: “Dragi tineri, nu am venit în lumea aceasta ca să vegetăm, ci ca să schimbăm lumea.”

Ca și o concluzie finală, vara trecută când s-a anunțat la INTC faptul că ZMT-ul va avea loc în Polonia, mi-am zis în sine că nu voi avea cum să merg, dar Domnul a făcut lucruri mari. Înainte cu câteva zile de a se încheia înscrierile pentru perioada de două săptămâni am reușit să mă înscriu și eu. Nu regret decizia ce am luat-o atunci. Cred cu adevărat că Isus m-a chemat la acest ZMT și sper să pot participa și la următorul ZMT din 2019 care va avea loc în Panama. Îndemn pe toți tinerii care au ocazia de a participa la ZMT-uri să nu rateze aceste oportunități! Nu vor exista regrete, iar harurile obținute de la aceste întâlniri mondiale vor fi peste măsură… Milioanele de zâmbete, zecile de mii de palme bătute, întâlnirile cu tinerii din alte țări, schimburile de bunuri (brățări, steaguri, pălării, etc.) și legăturile de prietenie formate la aceste ZMT-uri vor rămâne în inima lor toată viața și își vor aminti cu mare drag de ele.

Mă bucur enorm de mult că am putut să particip la ZMT Cracovia 2016, deoarece am reușit să leg prietenii, am cunoscut culturi și civilizații pe care nu le cunoșteam, am putut să îmi întăresc credința în Dumnezeu și am putut vizita diferite biserici sau obiective turistice. Punându-mi încrederea în Dumnezeu sper să ajung și la ZMT 2019 in Panama.

 Artemio Rafael Kilin

  • img_7775Singurul lucru care îmi vine în minte legat de Zilele Mondiale ale Tinerilor este căldura pe care celelalte persoane, atât gazdele, cât și autoritățile și medicii, pe care îi întâlneai la tot pasul, o afișau față de tinerii veniți în pelrinaj.
    Nu mai trebuie să spun că bucuria tinerilor pelerini se auzea foarte bine la orice oră din zi, și probabil și din noapte. Orice lucru îi facea să zâmbească, îl împărtășeau cu ceilalți printr-un zâmbet.
    Cele mai de preț amintiri pe care le voi împărtăși mult timp de acum înainte sunt: marea de tineri strânși în ploaie pentru a se ruga împreună și momentele în care am dat palma cu mii de tineri din diferite țări doar pentru a le oferi un zâmbet. 🙂 🙂 🙂

Laura Maria Burcă

Albumul în imagini poate fi vizualizat accesând linkul: Pelerini la Ziua Mondială a Tineretului din Cracovia – 19-31 iulie 2016.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

sixteen + 15 =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.