În perioada 28 martie – 4 aprilie 2013, la Praga, Republica Cehă, s-a desfășurat Proiectul „Break the Silence”, organizat de Humanitas Profes, la care au participat tineri și adulți din Bulgaria, Germania, Grecia, Letonia, Olanda, România, Slovenia, Spania, Suedia și Turcia. Din partea ASTRU Cluj a participat Bianca Poruțiu, membră în grupul specializat al tinerilor profesioniști.

Acest proiect a fost destinat atât persoanelor fără deficiențe, cât mai ales celor cu deficiențe de auz și a reprezentat un proiect menit să creeze o legătură între cele două lumi și să se încerce să se comunice mai mult prin limbajul semnelor. Organizatorul evenimentului, Humanitas Profes a oferit tuturor participanților materialele necesare cursului (mape, pixuri, foi, markere etc.), traineri foarte bine calificați in limbajul semnelor atât local (ceh), cât și internațional și un program de lucru, dar și un program liber foarte bine structurat și gândit, astfel încât toți cei care au luat parte în cadrul programului, s-au simțit liberi și comfortabil pe toată durata proiectului.

Cursul în sine a fost foarte atractiv și interesant, mai ales pentru cei care încă nu cunoșteau limbajul semnelor (și cazul meu, de altfel!), dar într-un final am realizat că semnele fac parte din viața noastră și ne este mult mai ușor să le folosim, în toate aspectele vieții.

Participarea mea la eveniment a fost una deschisă către nou, încercând să interacționez cu toți participanții. Am dus cu mine produse românești (țuică, care a fost pe placul tuturor), ceva dulciuri, drapelul românesc (atât de drag mie), lucruri de mână, precum batistuțe, ștergare, traiste din diferite părți ale țării (ce aparțin familiei mele) și nu în ultimul rând, un costum național din zona Munteniei (vechi de peste 100 de ani, care a aparținut străbunicii mele și care a fost foarte apreciat de ceilalți participanți), diferite pliante cu zona Clujului.

Înainte de a se finaliza proiectul, cei care au dorit, trebuiau să aleagă un subiect, iar la sfârșit să scrie un articol despre subiectul respectiv. Eu (împreună cu încă două participante din Bulgaria si Grecia) am ales prezentarea tuturor țărilor și trebuia să enumeram pe scurt câte ceva important despre fiecare țară în parte, care ne-a atras atenția în mod deosebit.

Au fost și elemente spirituale: în prima seara s-a organizat cina internațională, iar fiecare țară și-a prezentat bucătăria tradițională. Din moment ce urmau Paștile pe rit romano-catolic, reprezentanții din Cehia au pregătit ceva mai special, legat de masa de Paști și de tradițiile locale. Ceea ce am observat specific poporului ceh este faptul că ei apreciază foarte mult simplitatea și pun accent foarte mult pe munca manuală și pe spiritul omului. Sunt un popor foarte deschis și primitor.

În cadrul acestui proiect, am fost invitați să cinam și să degustăm berea pragheză (atât de faimoasă) într-unul din pub-urile locale, împreună cu localnicii și efectiv, să vedem cum arată viața obișnuită a omului de rând. Pentru mine a fost minunat și m-am simțit ca acasă din toate punctele de vedere. Totodată, turul orașului ne-a deschis și mai tare apetitul pentru cultura cehă și am realizat faptul că ca și grup, indiferent de naționalitate, putem comunica cu ușurință.

Activitatea de formare a acestui proiect, m-a schimbat foarte mult, am realizat ca mai am multe de învățat de la fiecare persoană în parte, pe care o întâlnesc. Acesta a fost cel de-al doilea curs internațional la care am participat, dar a schimbat ceva în mine și pot spune că în bine. La început, mi-a fost puțin teamă că s-ar putea să nu mă descurc, dar totul a ieșit mai bine decât mi-aș fi imaginat vreodată.

Una dintre activitățile din cadrul cursului, de care îmi aduc cu drag aminte a fost atelierul de pictură, în care, pe două grupuri mixte (persoane care auzeau și persoane cu deficiențe de auz), am încercat să lucram în echipă și să creăm o lume (un glob pământesc) care să unească cele două lumi, deoarece oamenii sunt cei care pun bariere în comunicare și nu încearcă să fie mai deschiși unii față de alții, deoarece intervine teama de a nu greși sau de a se face prost înțeleși. Însă, merită încercat!

Aș vrea ca competențele dobândite aici să le pun în practică și în țara mea și să încerc, pe cat pot, să schimb puțin atitudinea oamenilor față de cei care nu aud. Ei sunt persoane foarte complexe, foarte talentate și sensibile, de la care ai foarte multe de învățat și nu trebuie să îi ignorăm sau să îi dăm la o parte.

Aici, în Praga, mi-am făcut o familie, nu doar prieteni, am fost foarte uniți și am învățat multe unii de la alții si sper să păstram legătura și pe mai departe.

Organizatorii evenimentului ne-au declarat ca acesta a fost cel de-al treilea proiect pe partea umanistă, însă au rămas plăcut impresionați de felul în care toți ne-am dat silința și am încercat să dăm tot ce-i mai bun din noi, ceea ce la celelalte cursuri nu s-a întâmplat, deci pot spune că a fost un succes răsunător de ambele părți.

Bianca Poruțiu