Miercuri, în data de 13 febrarie 3013, de la 17.00 a avut loc la Gherla conferinţa cu tema „IUBEŞTE ŞI FĂ CE VREI” susţinută de pr. Gabriel Marincaş, unde, printre participanții la acest eveniment au luat parte membri ai grupupurilor ASTRU Cluj. Pentru cei care nu au reușit să ajungă ieri, dar și pentru cei care vor sa rememoreze ideile prezentate in cadrul conferinței, găsiți în următoarele rânduri idei cu care am rămas noi de la frumosul eveniment de ieri.
Părintele Gabriel Marincaș a încercat să ne introducă într-o lume a iubirii în care noi nu am reușit să ajungem, folosind cuvinte din greaca veche care ne-au deschis alte căi. A început prin a da o definiție din care am tras concluzia ca aceasta înseamnă a face totul pentru celălalt, iubirea fiind pentru toată lumea. Părintele a dat un exemplu din biblie, citând din Corinteni 13:4 :”dragostea nu se laudă”. Prin versetele din acea epistolă a subliniat faptul că iubirea nu este o realitate ce se contemplă, numind-o astfel ”taina tainelor”.
Discursul a for integrat într-o oră folosind elemente clare și concise, astfel încât să fie pe înțelesul tuturor. A caracterizat iubirea în două mari categorii: iubirea spirituală, care nu moare niciodată, și iubirea trupească, care este bazată pe sentimentele pe care le trăim în prezența persoanelor respective. Cuplurile în număr mare din sală au motivat mai mult discursul părintelui, susținând că motivația aceasta face ca iubirea să crească. De asemenea, părintele a și insistat asupra diferenței dintre prietenie și dragostea în cuplu, zicând că: ”Prietenii adevărați nu se privesc în ochi- aceia sunt iubiți; prietenii privesc către același lucru.” El a continuat această idee prin a spune că acest lucru constă în cunoașterea comună, de la egal la egal.
Forma supremă a iubirii este cea cunoscută sub numele de ”agape”, prin care afirmăm defapt existența lui Dumnezeu. Aceasta este iubirea care își dă viața pentru prietenul său, fiind activă și reală. Evanghelia după Ioan conține în capitolul 10 aceste cuvinte ale lui Isus: ”Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau”, rezultând astfel că persoana care iubește este o ”ființă pentru celălalt”.
Pe la sfârșitul conferinței, părintele Marincaș ne-a pus o întrebare pentru a reflecta: ”ce strigă fiecare om când se trezește în fața propriei dispariții?”. La acest nivel, capacitatea noastră de voință trebuie să domine deoarece cea mai mare colivie a omului este propria lui persoană. Legată de această secvență, părintele ne-a spus un citat: ”Există flori pe care nimeni nu le miroase sau le vede și sunt cele mai frumoase flori”. Prin aceste vorbe el a dorit să insiste asupra faptului că nu trebuie să căutăm mereu o recompensă sau un răspuns la dorințele noastre; la acest lucru se referă ”iubește și fă ce vrei”- să căutăm să facem binele fără vreun motiv anume. Cea mai mare desăvârșire este dăruirea pentru celălalt deoarece dacă te lași să mori pentru altul, Dumnezeu nu te lasă.
Iubirea suferă cumplit- nici Isus nu le-a ascuns apostolilor greutățile prin care vor trece pentru iubirea sa, însă toate acestea sunt dovezi de ”agape”, de dăruire completă. Un alt lucru interesant spus de părintele este că ”Rana din inima lui Isus este omul”, dar atâta timp cât dragostea este precum o găsim în Corinteni, nu avem de ce să ne temem- putem face ceea ce spune Sfântul Augustin, și anume ceea ce vrem. Pentru prezentarea aceasta îi mulțumim părintelui Gabriel Marincaș, conferința cred că a marcat pe toată lumea prin ideile sale transpuse în cuvintele atent alese.
Mihaela Simonaș și Ioana Gudea
