Tinerii din Eparhia de Cluj-Gherla au participat cel mai important eveniment al tinerilor catolici din întreaga lume: Ziua Mondială a Tineretului. Împreună cu tinerii catolici de rit latin, România a fost reprezentată de o delegație de peste 1000 de tineri entuziaști, mândri de a reprezenta țara noastră, de a da mărturie a credinței lor în cel mai concret mod posibil: prin tricourile distinctive cu logo-ul întâlnirii, prin purtarea cu mândrie a drapelului național ce măsura nici mai mult nici mai putin de 10 metri si era purtat cu mâinile ridicate deasupra capetelor, comunicarea cu ceilalți, intonarea cântecelor internaţionale, o vorbă, un zâmbet, un strâns de mână… „De dónde eres?” „Where do you come from?” „Da dove siete?” …Romaniaaaa!…

Această întâlnire ne-a revigorat dragostea de țară, mândria de a fi români și de a o afirma tare și răspicat, conștienți că în marea de 193 de drapeluri și al nostru ocupă un post la fel de important.

Ziua Mondială a Tineretului a fost găzduită la cea de-a 26-a editie, la Madrid, în Europa, dupa ce cu trei ani în urmă fusese celebrată la Sydney, în Australia. Tinerii europeni au fost cu atât mai dornici să participe, cu cât evenimentul se desfășura “la ei acasă”.  Datele oficiale ce prezintă numărul tinerilor înregistrați la ZMT arată că spaniolii şi italienii au avut o majoritate covârșitoare, ambele națiuni înregistrând cifre de peste 80000 de participanți, în timp ce pe un loc secund s-au situat Franța cu peste 50.000 participanți și Germania cu peste 15.000 participanți.

Pe plan mondial, cei mai mulți pelerini înregistrați au provenit din Statele Unite, aproximativ 27.000 și din Brazilia cu peste 13.000. Brazilia își explică participarea în număr considerabil și datorită faptului că Rio de Janeiro va fi gazda următoarei ediții a ZMT, iar tinerii brazilieni au fost prezenți pentru a-și exprima entuziasmul de a fi printre țările privilegiate ce organizează un astfel de eveniment și bineînțeles pentru a prelua “ștafeta”: crucea tinerilor, pe care Papa Ioan Paul al II-lea a instituit-o ca simbol al Zilei Mondiale a Tineretului, cruce ce va fi purtată pe brațe de tineri până la următoarea întâlnire, ca simbol al jertfei, al sacrificiului pentru Cristos și a recunoașterii marelui dar ce Dumnezeu l-a facut prin intermediul crucii: o mare iubire revelată omenirii.

Ar mai fi multe de spus despre ZMT, în special, dacă acest text se va adresa și tinerilor care nu au mai intrat niciodată în contact cu realitatea ZMT-ului, nici în calitate de participant, nici de voluntar (se poate să vă înscrieti și ca voluntari). Se poate afirma faptul că nici nu e nevoie să știi ceva în prealabil. Ajunge experiența trăită, ce se desfășoară ca un film, are un început și un sfârșit, atât de logice și cronologice și sunt atât de subtil de bine concepute, încât, dragă viitor participant sau voluntar, vei realiza că nu trebuia să știi nimic în prealabil. Tot ce ți se cere e entuziasm, determinare, dorință de a întâlni  persoane noi și de a crește în credință. Și încă ceva: pantofi comozi, cu care ești obișnuit, nu-ți lua pentru nimic în lume pantofi noi și strâmți, vei avea multe străzi de bătut.   Pot doar să spun că la sfârșitul drumului împreună vei realiza că ceva s-a schimbat în interiorul tău, o trezire la adevărata viață, un gust nou pentru fiecare lucru. Întalnirea cu Papa, cu ceilalti, și mai presus cu Cristos, îți dă o forță care te va însoți de aici înainte în fiecare zi și îți va da certitudinea că nu ești singur. NU EȘTI SINGUR!

Pornind de la această considerație,  pe fondul unei societăți bazate pe relativism, individualism și mai mult ca oricând pe căutarea satisfacției personale cu orice preț coroborate cu exigența aproape disperată de a fugi de sacrificiu și suferință, crucea pare un simbol inutil. Crucea nu își mai găsește locul în lumea noastră. Lumea noastră refuză crucea, aceeasi cruce pe care Cristos ne-o poartă ca și simbol al iubirii supreme. Dacă noi refuzăm crucea noastră, îl refuzăm pe însuși Cristos și împreună cu aceasta, orice plan pe care El l-a pregătit pentru noi. Cum putem face să ne reîntoarcem la punctul în care reconsiderăm crucea? Și oare toți tinerii catolici din această lume au căzut în aceeași existență inutilă, goală, fără sens și fără idealuri, unde toți fug de suferință?

Papa Benedict al XVI-lea ne dă răspunsul. Un răspuns încurajator și plin de gingășie. El ne transmite că este ferm convins că noi tinerii ȘTIM că lumea în care trăim și care ne oferă toate aceste mici fericiri de duzină, nu e de ajuns să potolească foamea noastră de adevăr, de autenticitate. Nu, tinerii nu pot fi înșelați, pentru că la vârsta marilor idealuri, când cred că pot schimba lumea nu se împiedică de lucruri mărunte, ci țintesc spre înălțimi. Spre realități și lucruri ce ii pot face cu adevarați fericiți.

Același Sfânt Părinte ne îndeamnă: “Îndrăzniți să luați decizii definitive, pentru că în realitate sunt singurele care nu distrug libertatea, ci creează direcția justă.” Cei prezenți la ZMT au luat o decizie fermă, aceea de a-l urma pe Cristos, pentru a putea fi cu adevărat liberi, trăindu-și frumos tinerețea.

Pornind de la aceste reflecții, motto-ul celei de-a 26-a ediții, “Înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în credință”(Col 2,7) e un îndemn pentru tinerii de pretutindeni: să nu se lase descurajați, să se hranească în fiecare zi din Cristos pentru a deveni puternici, în condițiile în care în secolul nostru lupta crâncenă nu se mai dă la nivel fizic, ci e un război nevăzut la nivel spiritual, unde omul se vrea  dezbrăcat de harul lui Dumnezeu, unde creatura trebuie încurajată să creadă că e autosuficientă, unde Dumnezeu e de prisos. În acest proces al îndepărtării omului de Dumnezeu credința noastră tare trebuie să fie stânca ce nu se clinteste, atât pentru noi, cât și pentru susținerea celor mai slabi.

Acum mai mult ca niciodată ni se cere să reevanghelizăm lumea, dar acest lucru e posibil începând de la noi. Când noi vom fi tari în credință, plini de Spirit Sfânt, vom putea să dăruim forța mai departe. Într-o lume debusolată, noi trebuie să fim o direcție, noi trebuie să fim o alternativă. Dar doar uniți vom reuși. Și unde, dacă nu la ZMT am reușit să construim o parte din această unitate, să consolidăm la fiecare trei ani și mai mult comunitatea noastră?

Ce înseamnă parcursul unei ZMT obișnuite?

Ziua Mondială a Tineretului nu e doar o zi, ci e de regulă un interval de cinci zile , în cazul nostru, din 16 în 21 august. În plus, aceasta e precedată de Zilele Diecezelor, unde tinerii pelerini sunt invitați să petreacă o săptămână pregătitoare cu tinerii din țara gazdă în dieceze.

Din România, cei 75 de pelerini greco-catolici din Eparhia de Cluj-Gherla au poposit la Amposta, în Regiunea Tarragona, nord-estul Spaniei. În acest oraș ce nu însumează mai mult de 20.000 de locuitori, am fost primiți cu brațele deschise.

De la început ținem să precizăm că mici neînțelegeri lingvistice s-au strecurat, în condițiile în care am realizat la fața locului că puțina spaniolă ce o cunosteam nu seamănă aproape deloc cu limba vorbită aici. Din discuțiile cu localnicii (care cunosc și limba spaniolă, dar din orgoliu “regional”nu o vorbesc ) am inteles că fiind în regiunea Catalunya, regiune autonomă a Spaniei, aici oamenii vorbesc o altfel de spaniolă, iar ceea ce cunoastem noi drept spaniolă ( şi care de altfel se vorbeste şi la Madrid, este  denumită castelliana).

Cele cinci zile la Amposta au însemnat cunoașterea comunității locale (a credincioșilor din parohii, ce în majoritate erau  de o vârstă venerabilă), a tinerilor voluntari care au fost foarte încântați să ne cunoască și cu care mai mult prin gesturi sau italiano-engleză am reușit să comunicăm, a atracțiilor zonei. Ne-am dat seama cât de multă nevoie are Spania de o revigorare a credinței, în contextul în care bisericile erau goale și tinerii lipseau cu desăvârșire. Și am realizat faptul că prezența noastră putea să contribuie la această revigorare.

Punctul central al șederii noastre la Amposta a fost celebrarea liturghiei cu comunitatea locală, în fiecare zi într-o altă parohie, astfel încât în scurt timp am reușit să ne familizrizăm cu bisericile locului. Am rămas surprinși de frumusețea și gingășia cu care e reprezentată Sfânta Fecioară Maria și devotamentul care se are pentru ea. Papa Ioan Paul al II-lea obișnuia să cheme Spania „Ţara Sfintei Fecioare Maria.”

Zilele cele mai pline de încărcare spirituală au fost ziua de sâmbătă, 13 august și cea de duminică, 14 august. Sâmbătă a fost programată liturghia cu toți tinerii arondați Barcelonei. Liturghia a fost doar un preambul a ceea ce urma să se întâmple la Madrid la sosirea Sfântului Părinte și totuși eram deja  plini de nerăbdare și de emoție.

De asemenea, am avut ocazia să vizităm și orașul, care poartă în mod atât de evident amprenta lui Antonio Gaudi, un om de o profunzime extraordinară și o viziune a vieții atât de originală, încât a făcut din ea unicul scop.

Opera sa cea mai valoroasă, încă neterminată, Sagrada Famiglia, ne-a fost deschisă în mod gratuit, nouă pelerinilor. Maiestuoizaitatea construcției, corolarul de simboluri ce o definesc, stilul nemaintâlnit, toate spun o poveste, povestea unei noi creații, care să răstoarne canoanele vechi.

Gaudi a purtat divinul în exterior reprezentând Patima, Învierea și Nașterea pe pereții exteriori ai  bisericii, în timp ce în interior a purtat elemente ale naturii, ale umanului: copaci, fructe. Unul dintre elementele inedite ale acestei construcții este că,practic, aceasta nu se sprijină pe peretii exteriori cum fac toate constructiile clasice, ci exclusiv pe coloanele interioare, ce sunt gândite ca fiind trunchiuri de copaci înrămurați ce susțin acoperișul în totalitate.  De asemenea, Gaudi spunea că opera sa (umanul) nu va trebui niciodată să depășească divinul, de aceea a proiectat biserica la o înălțime de 170 de metri, 1 metru mai puțin decât cel mai înalt vârf de munte din regiune, Montserrat.

Uimiti încă de farmecul orașului și de inegalabila artă a lui Gaudi, ne-am reîntors la locul de întâlnire, unde de această dată nu se mai celebra Liturghia, ci aveau loc două concerte ale unor formații italiene consacrate: Gen Rosso si U2 în varianta italiană. Cei prezenți ne-am dat mâinile și am încins hore, am cântat împreună și…ne-am reîntâlnit, pentru că această întâlnire a fost și prilej de a reîntâlni prieteni din întreaga lume.

După o zi plină, a urmat ziua de 14, duminică, zi în care ni s-a propus să participăm la zilele Diecezei. Dieceza noastră se numea Tortosa, o localitate la câțiva zeci de kilometri de Amposta. Aici am fost primiți de voluntari care ne-au făcut un tur al orașului și apoi ne-au oferit prânzul la seminarul din oraș. Aici unii dintre noi au descoperit prieteni dragi, din țări îndepărtate, alții am legat noi prietenii, iar până seara la festivalul națiunilor prezente, am avut ocazia să fim împreună și să ne bucurăm de această ocazie.

Seara am participat la o liturghie la catedrala din oraș împreună cu grupuri de tineri din: Italia, Germania, Polonia, SUA, Iordania, Madagascar și Myanmar. Fiecare grup a avut datoria de a se prezenta în modul în care îl consideră mai adecvat: un dans, un filmuleț, o prezentare ppt etc.

După Sfânta Liturghie, grupurile s-au îndreptat spre scena unde se desfășura un concert pentru a anima tinerii și care urma să găzduiască și programele artistice ale fiecărei țări participante la întâlnirea diecezană. Din păcate, din motive logistice, reprezentanții țării noastre au fost nevoiți să renunțe la prezentarea programului exact în momentul în care se aflau în culise spre a urca pe scenă. Dezamăgirea se citea pe fețele tuturor. Nu avusesem ocazia să prezentăm frumosul port romănesc, nici dansurile tradiționale, nici momentul în care să arborăm steagul țării noastre și să strigăm: Hai România! Dar aveam speranța că zilele următoare la Madrid aveau să șteargă gustul amar. Și așa a fost.

Luni, 15 august, după Liturghia în cinstea Adormirii Sfintei Fecioare, am urcat în autocare, și salutând gazdele noastre bune din Amposta, am luat drumul Madridului într-o experiență care avea să fie de neuitat.

Delia Dumitraş