În perioada 1-4 mai 2019, a avut loc reculegerea polono-română, la centrul de reculegeri pentru tineri din Śnieżnica, langă Kasina Wielka. Având subiectul central al ospitalității, reculegerea face parte din seria tematică „Trăind în familia lui Dumnezeu”. Au participat o sută de polonezi și români, fiind vorba de grupul de polonezi din Oława, care ne-a găzduit când o parte dintre noi am participat la Ziua Mondială a Tineretului din 2016, și de un grup de tineri și familii din Eparhia de Cluj-Gherla.
Am pornit pe data de 1 mai spre Polonia, unde am ajuns în jurul orei 13. Odată cu sosirea polonezilor, am început programul cu un moment de bun venit și introducere în tema acestor zile, prezentat de Paulina Żmuda, Tomasz Żmuda și Laura Sopon. În această introducere, am reflectat asupra câtorva pasaje care îl prezintă pe Dumnezeu ca și gazdă. Primul text este versetul 18 din Geneză capitolul 2, unde Dumnezeu spune „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui.” În acest context al creației, vedem cum Dumnezeu îl primește pe om în creația Lui și îi dăruiește totul. Această dăruire și ospitalitate a lui Dumnezeu o vedem în continuare manifestată și în alte instanțe relatate în Vechiul și Noul Testament prezentate în această zi. Isus are pregătit un loc pentru noi și este mereu gata să ne primească. În Ioan 1,38-41, Isus este un exemplu de atitudine deschisă față de ceilalți. Asemenea Lui, noi, ca membri ai Bisericii, trebuie să ne trăim viața astfel încât ceilalți să se simtă primiți și să ne poată vedea așa cum suntem. Noi trebuie să fim imaginea Bisericii așa cum a vrut Dumnezeu ca ea să fie. Mai departe, tot la Ioan, în capitolul 18, versetele 26-27, vedem cum Biserica începe cu ospitalitatea lui Cristos. Aflat pe Cruce, El o dăruiește pe Mama Sa apostolilor, pentru a-i îndruma. Ea devine Mama Bisericii, Mama noastră, care este mereu lângă noi. În continuarea programului zilei, am participat cu toții la Sfânta Liturghie în limba poloneză, celebrată de părintele Robert Jasik, alături de părintele Radu Tălpălariu, părintele Sebastian Peșteșan și părintele Traian Cîmpean. După acest moment, a urmat cina și un timp în care, în grupuri mici, am avut ocazia să ne cunoaștem și să aprofundăm împreună ceea ce am auzit puțin mai devreme. Am încheiat prima zi cu o seară de socializare pregătită de Teodora Capan și Eduard Socaciu, unde gazdele poloneze ne-au omenit cu alese prăjituri de casă.
A doua zi a început cu introducerea în tema zilei, care ni l-a prezentat pe Dumnezeu ca și oaspete de data aceasta. În Geneză 18, 2-5 vedem cum Avram îi primește pe cei trei bărbați fără să ezite, fapt care subliniază că pentru evrei, ospitalitatea era ceva natural. Același exemplu îl oferă și Lot, care îi primește pe cei doi îngeri, respectiv Raguel care a zis despre Moise „Unde este? De ce l-ați lăsat [acolo] pe omul acela? Chemați-l să mănânce pâine?” Chiar și Zaheu, care era vameș, l-a primit pe Isus în casa sa. Isus dorește să stea cu noi, să fie oaspete în casa noastră. Locuințele, dar și inimile noastre trebuie să fie mereu gata să îi primească pe ceilalți, în care se află Cristos. A urmat Sfânta Liturghie celebrată în limba română, unde părintele Traian, la cuvântul de învățătură, l-a prezentat pe Isus ca oaspete în Sfânta Euharistie, noi cei de față fiind toți părtași ai cinei celei de taină, și subliniind totodată că Isus este în același timp și oaspete și gazdă.
A doua parte a zilei a fost rezervată unei scurte drumeții în munții în care ne-am aflat pe parcursul celor patru zile. La întoarcere au avut loc discuțiile pe grupuri, iar după cină am avut o seară de rugăciune Taizé pregătită de Paulina Żmuda și animată de câțiva adulți polonezi, alături de Lucia Balint la nai și corul polonez, care a contribuit și la animarea Liturghiilor.
În a treia zi, în cadrul introducerii, am văzut câteva sfaturi regăsite în Biblie cu privire la ospitalitate, de la legea iudaică, până la scrisorile sfântului Pavel către creștini. Un nou timp de reflecție și introspecție. Ospitalitatea este poarta deschisă către iertare, milostivire și iubire. Sfânta Liturghie a fost celebrată în această zi în rit latin, în limba poloneză, în cinstea Sfintei Fecioare Maria regina Poloniei. Părintele Robert a marșat pe ideea că ospitalitatea este punctul de plecare în relația noastră de iubire față de aproapele nostru și față de Dumnezeu și că Dumnezeu este sursă atât a iubirii, cât și a ospitalității. În ciuda vremii ploioase, am pornit cu o bună dispoziție spre Wadowice, pentru a vizita casa memorială a Sfântului Ioan Paul al II-lea, papă. Pentru cei mai mulți dintre noi vizitarea casei memoriale a lui Karol Wojtiła și a bisericii în care a fost botezat și educat în credință a fost o primă experiență de acest fel. Întorși la cazare, am petrecut ultima seară împreună la un grătar, cântece și voie bună, fiind un timp ideal de a interacționa într-un cadru informal cu toți cei prezenți.
În ultima zi, am încercat să vedem de ce avem nevoie de ospitalitate în zilele noastre, ce ne aseamănă și ce ne deosebește ca societate, cultură și mentalitate de poporul evreu și de primii creștini din acest punct de vedere. La ultima Sfântă Liturghie celebrată împreună, părintele Sebastian ne-a îndemnat să trăim ospitalitatea în primul rând în casele și familiile noastre pentru ca după ce devine un obicei pentru noi, să reușim să o răspândim mai departe tuturor. După Liturghie, am avut un moment de rămas-bun, în care am făcut o scurtă recapitulare a ceea ce am aprofundat în aceste patru zile. Atât polonezii, cât și românii au împărtășit impresiile lor despre această reculegere, respectiv mărturii despre cum au experimentat ospitalitatea în viețile lor.
Au fost patru zile intense, în care am învățat multe despre a (ne) oferi și a primi, despre ce înseamnă ospitalitatea și cum trebuie trăită. Ea trebuie să fie asemenea unui simbol după care să putem fi identificați drept creștini, să fie o atitudine naturală. Mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a oferit pe durata acestui timp petrecut împreună și îi cerem să ne deschidă ochii, pentru a vedea ocaziile în care putem practica ospitalitatea!
Teodora Capan,
secretar ASTRU Cluj
Album foto: Nu uitați Ospitalitatea
Dintre tinerii români, câțiva au dorit să împărtășească mărturia lor cu lumea întreagă:
„M-am simțit foarte bine. Totul a fost perfect, de la atmosferă până la persoanele geniale cu care am fost. Mă bucur că, în sfârșit, am avut ocazia să ajung la Wadowice. O experiență de neuitat.” – David Paul Sopon
„Pentru mine, aceste zile petrecute în Polonia au fost foarte intense din punct de vedere spiritual. Simt că am avut timpul și contextul ca să meditez și să iau legătura cu Dumnezeu într-un mod foarte special. Mi-au plăcut foarte mult discuțiile pe grupuri și faptul că am putut participa la această reculegere și cântând. De abia aștept data viitoare!” – Alexandra Marțian
„A fost prima mea experiență de acest fel și mă bucur să spun că m-a surprins în mod plăcut! A fost răspunsul primit la niște nevoi a căror existență nu o cunoșteam. Nu am conștientizat cât de mare e nevoia de liniște, de meditație, de curățenie pe toate planurile, de frumusețe, de înțelegere și prietenie; cu toate că viețile noastre aglomerate strigă după așa ceva în fiecare zi. De asemena, surprinzător, am uitat cât îmi era de dor de agitația copiilor și a copilăriei, de râsete și voie bună, de un drum abrupt îndreptat către vârful unui munte, de cântece, foc, ceai și soare. Prinsă cum eram în tumultul lumii, am uitat ce nevoie mare aveam de Dumnezeu. Dacă sunt recunoscătoare pentru ceva, acel ceva e totalitatea oamenilor faini cu care am avut ocazia să mă întâlnesc, totalitatea provocărilor pe care a trebuit să le depășesc (printre care și bariera de comunicare), totalitatea zilelor în care m-am trezit ghemuită într-un sac de dormit, învăluită de aer rece și ciripit de păsărele. Mulțumesc pentru cele mai liniștitoare 4 zile din viața mea!” – Miriam Carla Sopon
„Am simțit că Dumnezeu a vrut ca eu să fiu la această reculegere. Am avut ocazia de a revedea vechi prieteni și de a-mi face unii noi. Sunt recunoscătoare pentru persoanele cu care am vorbit zilele acestea și pe care le-am putut asculta, pentru că m-au inspirat foarte mult. Prietenia cu polonezii rămâne în continuare un lucru care mă impresionează, pentru că durează de atâta timp.
Este o plăcere să împărtășesc credința cu oameni ca ei!” – Teodora Ana Capan
„În mare, vreau să spun că a fost una dintre cele mai frumoase experiențe ale mele de acest gen, întrucât a fost prima dată când am interacționat în acest fel cu tineri dintr-o altă țară, de aceeași vârstă sau apropiați de vârsta mea. Mi s-a părut foarte bine organizat totul, în sensul că am avut atât activități la care, personal, participam din plăcere, cât și timp liber suficient. Tema reculegerii chiar m-a făcut să mă gândesc la unele lucruri și chiar m-a făcut să-mi schimb viziunea despre unele lucruri. Consider că m-a ajutat mult să mă dezvolt personal și recomand oricui acest fel de a-l mărturisi pe Dumnezeu. Este ceva diferit și frumos. Mi-a plăcut mult.” – Ionuț Vranău
