Excursie-pelerinaj în Polonia
TRĂIND ÎN FAMILIA LUI DUMNEZEU
28 aprilie – 2 mai 2017, Szlachtowa (Pieniny)

În perioada 28 aprilie – 2 mai 2017, un grup de 40 de tineri și familii din Eparhia de Cluj-Gherla au participat la o excursie-pelerinaj oganizată de Parohia NMP Oława (PL) împreună cu ASTRU Cluj în Munții Pieniny, tema generală a acestor zile fiind „Trăind în Familia lui Dumnezeu”.

Vineri dimineța am pornit la drum știind că vom ajunge seara la locul de cazare și implicit de desfășurare a activităților planificate pentru următoarele zile. Ne-am luat rămas bun de la prieteni și familie, am primit binecuvântarea de drum din partea Pr. Anton Crișan care nu a putut să se alăture de această dată, l-am rugat pe Bunul Dumnezeu să ne însoțească în această călătorie și am pornit spre locuri neumblate de niciunul dintre noi până atunci. Pe drum am avut parte de ploaie, ceață și tot mai mult frig pe măsură ce ne apropiam de destinație. Dar asta nu ne-a răpit din entuziasm. Am cântat, ne-am rugat, ne-am cunoscut mai bine unii cu alții și am ajuns după ora 20.00 în Szlachtowa, întâmpinați fiind de câțiva reprezentanți ai parohiei din Oława. Mâncarea caldă după un drum de-o zi ne-a prins foarte bine. Până la sosirea grupului polon am avut un timp în care, ca și grup, am reușit să ne cunoaștem mai bine. A fost frumos să vedem că s-au înscris spre participare nu doar cei care au fost vara trecută la ZMT Cracovia 2016, ci și tineri care au intrat în contact cu persoane din Dieceza de Wrocław în luna noiembrie la Cluj-Napoca, dar și familii și tineri care nu au avut nicio legătură cu acest grup anterior. La miez de noapte a ajuns și autocarul din Oława. Sâmbătă dimineața ne-am reunit cu toții la micul dejun.

Fiecare din cele patru zile ale acestui timp comun a avut o temă specifică. Programul fiecărei zile a început cu introducerea temei zilei, urmată de două cântece care au precedat celebrarea Sfintei Liturghii.

Prima zi a fost dedicată Tatălui nostru Ceresc, tată milostiv, iubitor, drept, un Dumnezeu al surprizelor, creatorul a toate, Sfânt, atotputernic și diferit față de tot ce suntem noi și care dorește să locuiască în mijlocul nostru. Sfânta Liturghie a fost celebrată în limba română, în ritul bizantin, celebrantul principal fiind Pr. Traian Cîmpean. Pr Radu Tălpălariu a continuat în timpul predicii să ne adreseze câteva cuvinte despre Dumnezeu Tatăl, un tată milostiv, iar la finalul Sf. Liturghii Pr. Traian Cîmpean a completat cu câteva idei despre ce găsim când îl căutăm pe Dumnezeu Tatăl – libertate, mântuire și pace.

A doua parte a zilei a fost rezervată călătoriei spre Sanctuarul Sf. Kinga, din ordinul clariselor, la marginea localității Stary Sącz. Aici am avut posibilitatea de a vizita muzeul Papei Ioan Paul al II-lea și altarul unde a fost celebrată Liturghia de canonizare a Sfintei Kinga în anul 1999. Am mers apoi spre mănăstirea înființată de Sf. Kinga în Stary Sącz, unde am rămas să aprofundăm tema zilei în grupuri de discuții. Am petrecut încă puțin timp liber în centrul orășelului, îndreptându-ne apoi spre cazare pentru servirea celei de-a doua mese.

Seara a fost una de socializare, de interacțiune, unde am reușit să ne cunoaștem cu toții mai bine și să descoperim lucruri neștiute unii despre alții. A fost un timp de destindere și de îndulcire – gazdele au venit pregătite cu prăjituri specifice poloneze, gătite în casă. Am încheiat această zi cu rugăciunea Tatăl Nostru și o rugăciune bizantină condusă de Părintele Dodo.

Cea din urmă zi a lunii aprilie a fost pentru noi una în care am fost provocați să alegem să fim copii ai lui Dumnezeu, zi de zi. Tema zilei a fost dedicată Copilului din Familia lui Dumnezeu, pornind de la pasajul din Evanghelia după Matei, cap 19: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la mine, căci împărăția cerurilor este a acelora care sunt ca ei”. În partea de introducere au fost evidențiate câteva caracteristici ale unui copil în comportamentul său față de părinții săi și față de lumea care îl înconjoară – simplitate, dorința de descoperire, uimire, curăție, altruism, deschidere către ceilalți, încredere totală și abandonare față de părinți etc.

Pr. Edmund Dujardi, în cuvântul predicii din timpul Sf. Liturghii ne-a îndemnat să nu plecăm acasă cu răspunsuri, dar cu dorința de a ne pune întrebări legate de credința noastră, cu dorința de a-l descoperi pe Dumnezeu tot mai mult, pentru că în două zile putem doar să începem să ne gândim la cine este Tatăl și cine suntem noi. Am fost provocați să trăim această zi FIIND copii ai lui Dumnezeu, mulțumind pentru tot ce suntem, fără a cere nimic Tatălui.

Discuțiile pe această temă au continuat pe parcursul zilei, în drumeția făcută spre Sanctuarul marian de la Ludźmierz, cel mai cunoscut din regiunea Podhale. Spre sanctuar ne-am oprit la barajul de la Niedzica-Zamek, în apropiere de granița cu Slovacia, unde am văzut și castelul din secolul XIII care a supraviețuit, față de sătucul care, datorită necesității construirii barajului, a fost scufundat. Când nivelul apei scade, rămâne deasupra apei turnul bisericii care aparținea de acel sat. La Sanctuarul de la Ludźmierz am aflat din nou că polonezii o iubesc mult pe Sfânta Fecioară Maria, numind-o și aici patroana regiunii Podhale. Am petrecut un timp în rugăciune, în biserică, iar la ieșire animatorii au preluat membrii grupurilor de discuție pentru aprofundarea temei zilei din perspectiva fiecăruia.

Întorcându-ne la cazare, am servit o mult așteptată masă caldă împreună. Fiind ziua Domnului, duminică, am ales să continuăm să petrecem seara în prezența Sa, meditând în fața Preasfântului Sacrament la momentele importante de după Învierea Domnului până la Rusalii, pe „Calea Luminii”. În acest moment ni s-a alăturat și Pr. Robert, părintele paroh al parohiei din Oława.

A treia zi a fost dedicată relației dintre Dumnezeu Tatăl și copiii săi. Punctul de plecare au fost primele șase versete ale Psalmului 23, dar și povestea relației dintre profetul Osea și soția sa, care prin analogie îi reprezintă pe Dumnezeu și poporul infidel Israel. Invitația adresată participanților, pornind de la episodul sărbătorii corturilor, a fost de a face precum evreii care își construiau corturile în așa fel încât prin acoperiș să poată pătrunde lumina: să păstrăm mereu „fante deschise spre Cer” prin care lumina lui Dumnezeu să pătrundă în noi și să ne transforme. Totodată, privind relația noastră cu Dumnezeu, o altă propunere a fost de a ne întoarce în deșert, acolo unde, fără a mai fi distrași de toate atracțiile din jur, să ne purificăm de tot ce ne separă sufletele de dragostea Lui față de noi, să ne putem concentra exclusiv pe relația noastră cu Tatăl.

Sfânta Liturghie a fost celebrată în rit latin, în limba poloneză, iar în timpul dedicat pregătirii Sfintei Liturghii, cântecele au fost de această dată cântate în limba română. Pr. Robert ne-a explicat  folosindu-se de exemple concrete ale unor persoane din viața sa cum se întâmplă atunci când noi păcătuim – cum au făcut și Adam și Eva: ne ascundem. Dragostea lui Dumnezeu nu se schimbă, El dorește să reconstruiască, să refacă relația cu noi, ne caută constant, dar noi suntem cei care ne ascundem. În momentul în care recunoaștem și mărturisim răul comis, angajându-ne la a alege binele și acceptându-l pe Dumnezeu în viața noastră, redobândim bucuria de a trăi.

La finalul Sfintei Liturghii au existat două variante de trasee propuse spre a fi parcurse în a doua parte a zilei în Munții Pieniny – unul de 12 km spre formațiunea muntoasă „Trei Coroane” (982m alt.), iar altul mai provocator de 25 km spre vf. Radziejowa (1266m alt.). Primul grup a ajuns la locul de cazare la ora 17.30, în timp ce al doilea a revenit după ora 20.00. Programul comun de seară a constat în dansuri, muzică și grătarul specific zilei de 1 mai. Chitara era oferită din mână în mână, iar cântecele care răsunau în vale erau atât poloneze și românești, cât și din repertoriul internațional, moment în care creativitatea și talentul celor prezenți au fost puse în valoare.

Cea din urmă zi a experienței noastre comune a avut ca temă Familia, dar și comunitatea ca familie. Am înțeles până la acest moment că suntem cu toții frați între noi și că noi trebuie să urmăm exemplul lui Hristos în felul nostru de a iubi – până la capăt, dezinteresat, fără a mai căuta putere, bogăție și siguranță. Pentru a servi în familia noastră, avem nevoie să ne recunoaștem identitatea de copii ai lui Dumnezeu, conștienți fiind că avem tot ce putem avea nevoie – dragostea Tatălui, grija Sa față de noi, El se preocupă de tot ce avem nevoie. Revenind asupra parabolei Tatălui milostiv, adesea se întâmplă să fim precum fiul cel mare care nu își recunoaște identitatea, considerându-se ca un sclav în casa Tatălui. În contrast, Isus ne dă exemplul perfect de servire în comunitate/familie, la Cina cea de taină: prin spălarea picioarelor discipolilor El își recunoaște identitatea de fiu al Tatălui.

La Sf. Liturghie Pr. Robert a continuat în cuvântul de învățătură să ne încurajeze spre a fi deschiși să reparăm relația cu Tatăl pentru că această relație influențează relația cu cei din jurul nostru. Dacă permitem repararea acestei relații prin lepădarea de rău, Dumnezeu ne va ajuta să trăim într-o familie fericită împreună cu el. Sfânta Liturghie a fost celebrată în cinstea aniversării a aproape două decenii de la momentul căsătoriei dintre Ewa și Tomasz Żmuda. Ei sunt cei care au pus la cale această reculegere (după cum au numit-o tot timpul) comună între grupul lor parohial și grupul eparhiei noastre.

Despărțirea noastră, din nou, nu a fost ușoară, dar a fost una plină de recunoștință față de Dumnezeu pentru ce am trăit împreună în aceste zile. La dorința participanților de acum și din experiențele anterioare se prevăd viitoare întrevederi între cele două comunități.

Mulțumim tinerilor pentru implicare, preoților pentru asistența și îndrumarea spirituală pe parcursul acestor zile și tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui binecuvântat pelerinaj în Munții Pieniny.

FOTO: Album disponibil via Google Photos

Mai jos puteți citi câteva impresii care ne-au fost împărtășite pe drumul înapoi spre Cluj:

• A fost bestial drumul pe munte. Și din nou inima mea a ars de bucurie cântând Domnului. A fost foarte plăcut să mă reculeg, programul fiind simplu, dar atât de bine primit. Îmi vor lipsi zâmbetele prietenilor noi. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!

• Aceste zile au fost extrem de frumoase datorită locurilor prin care am trecut, dar mai ales datorită oamenilor cu care am petrecut aceste zile. Ieșirea pe munte a fost superbă. Pe mine m-au liniștit și încărcat spiritual aceste zile.

• E extraordinar să înțelegi că toți suntem parte din marea familie a lui Dumnezeu.

• Plăcut surprinsă! Organizare bună, punctualitate – în cea mai mare parte, oameni faini și deschiși. Mâncarea super bună (părerea mea)! Am învățat lucruri noi (prelegerile lui Tomasz m-au impresionat), cântece noi și vesele. Am trăit clipe minunate și cel mai fain 1 mai din viața mea 🙂 M-am bucurat mult că am avut ocazia să alegem traseul pentru drumeție. Mi-a dat energie și mi-am reîncărcat „bateriile”. Sincer aș fi vrut să vizităm mai multe locuri, dar am înțeles că am fost constrânși de timp. A fost super! A trecut mult prea repede timpul! Mulțumesc pentru efortul pe care l-ați făcut în zilele acestea pentru ca tot să iasă frumos și pentru pregătirea și timpul acordat înainte de plecare! Mulțumim! Dumnezeu să vă binecuvânteze! 🙂

• S-a dovedit încă odată că Românii și polonezii sunt frați!

• Nu pot să exprim în cuvinte această experiență minunată. Deși au fost doar 5 zile, eu am simțit că a fost un an. Nu voi uita această experiență. Catehezele au fost minunate și activitățile de asemenea. Vă mulțumesc. Cezara Mureșanu

• Aceste zile au fost pită unsă cu har! Mihai Șona

• Zilele petrecute în Polonia au fost minunate, m-au făcut fericită, am cunoscut oameni noi, prieteni. Și cel mai important a fost că ne-am rugat împreună! Abia aștept următoarea plecare. Mulțumesc. Narcisa

• Mulțumesc Domnului că mi-a dat ocazia să vizitez Polonia a doua oară, alături de niște oameni despre care pot să zic că sunt „Pita Domnului”. Am avut ocazia să cunosc oameni noi, obiceiuri noi…sunt un pic întristat că a durat așa puțin. Chiar dacă vin a doua oară în vizită, cel puțin pentru mine, de fiecare dată este o experiență unică. Sper că acesta este doar începutul acestei călătorii pe care Dumnezeu ne-a dat-o în cale. Totul a fost perfect nu aș fi putut să cer mai mult. Ovidiu Vereș

• Dragilor, sunteți geniali! Abia acum am reușit să înțeleg valoarea prieteniei cu grupul polon.

• Dragă ASTRU, e rândul nostru să-ți scriem și să-ți împărtășim câte ceva din ceea ce se poate spune în cuvinte. Restul este în inimile noastre (mii de inimioare care ne leagă de Isus) și în sufletele noastre (mii și mii de porumbei albi) primiți în dar de la Domnul și de la Duhul Sfânt. Acum noi suntem fluturi. Am ieșit din cocon, fiecare în felul ei. Am lăsat în urmă exuviile noastre, iar acum ne bucurăm de căldura și lumina care sunt în noi. Iată ce-ți spune Eva: Simt că am fost chemată de Dumnezeu a doua oară. La școala catolică din Italia am fost foarte rea. Zilnic am fost dusă la Maica Superioară, dar abia acum am înțeles răbdarea ei și educația pe care mi le-a dat (…) La una din Liturghii nu am înțeles cum pot să las o gaură în viața mea ca să intre lumina de la Dumnezeu. Acum aproape înțeleg. (…) Pe drumul pe munte mi-a fost greu. Am crezut că e cel mai greu, dar atunci m-am gândit la Isus cum a dus crucea sa. Când am terminat gândurile mele, eram jos. Cum? Cum a fost așa ușor? (…) Astăzi am avut o problemă să înțeleg vorbele „Orb am fost…acum văd. Fiecare om trece prin asta până să ajungă la Dumnezeu prin Isus” Am întrebat cum se poate asta: eu nu am fost oarbă. Trebuie să vorbesc ca să ajung aproape de Dumnezeu? Dar Gabriela mi-a explicat că nu trebuie să gândesc așa. La sfârșit: mă bucur că Dumnezeu m-a adus în familia sa, Îi mulțumesc pentru Gabriela și pentru voi toți. Iată ce-ți spune Diana: Eu până acum nu m-am întâlnit cu Dumnezeu decât o singură dată, când m-am spovedit înainte de Paște. Aici m-am întâlnit cu El, am învățat să mă rog. Aici, în familia aceasta am participat la prima mea Liturghie și în prima zi am făcut prima împărtășanie. Vă mulțumesc. Vă iubesc. Atât.
  După cum vezi, dragul meu ASTRU, eu am venit fericită că am reușit să aduc două dintre fetele mele în acest pelerinaj, dar plec de mii de ori mai fericită. Vă mulțumesc pentru tot! Domnul să vă binecuvânteze activitatea și să vă ajute să continuați tot așa și nu uitați de cei care nu pot să vină la voi. Cântați-i!  Domnul și Dumnezeul meu! Îți aduc mulțumire, Îți aduc preamărire. Simt iubirea Ta și mângâierea Ta. Simt, știu că ești cu mine mereu (ori)când mi-e bine sau greu. Gabriela Chirteș, Eva și Diana.