Ce te definește?  Cum te-ai descrie în câteva cuvinte? 

Sunt o persoană care provin dintr-o familie mixtă (tatăl ortodox convertit la greco-catolici și mama greco-catolică) și am fost crescut de mic învățând să fiu cinstit, să nu îi înșel pe alții, să îmi asum responsabilitatea pentru lucrurile pe care le fac și să nu îmi fie rușine să spun că sunt catolic, că merg la biserică și să îmi stabilesc prioritățile în viață punând pe primul loc relația cu Dumnezeu.

Există un moment sau o întâlnire care te-a schimbat radical? Ne poți spune mai multe despre această experiență?

Nu pot să spun că a fost vreo întâlnire care m-a schimbat radical. Din fericire pentru mine am fost crescut într-o familie greco-catolică, activă în viața Parohiei din care făcea parte, chiar dacă era vorba de părinți sau de bunici, unde mi-am petrecut o mare parte a copilăriei. De la ei am învățat că e important să te implici și să oferi din timpul tău pentru comunitate parohială din care faci parte. Mi-a venit în minte când am citit această întrebare, o serie de întâlniri pe care le organiza bunica maternă (la mijlocul anilor 1990), în postul Sfintei Maria. În fiecare seară, în curtea casei ei din Baia Mare, cu toți copiii de pe stradă ne adunam și făceam Paraclisul Maicii Domnului, iar apoi primeam câte o prăjitură, în fiecare zi, pe care o pregătea special pentru acel moment. Eram vreo 10-15 copii de diferite confesiuni, unii erau ortodocși, alții protestanți și neoprotestanți, dar ne adunam cu toții, la rugăciune și apoi la o prăjitură.

Care a fost primul tău contact cu ASTRU Cluj?

Primul meu contact cu ASTRU Cluj a fost la o întâlnire națională la Oradea (cândva la începutul anilor 2000), unde participau reprezentanții tuturor ASTRelor din țară. În Eparhia de Lugoj de unde făceam eu parte, nu era în acel moment un ASTRU așa ca am fost invitați câțiva tineri din Eparhia de Lugoj, pentru a vedea ce înseamnă și ce face un ASTRU.

Consideri că voluntariatul este important? Dacă da, de ce?

Voluntariatul consider că e foarte important din două puncte de vedere: Primul punct îi privește pe cei care sunt ajutați prin acțiunile pe care le faci; fie că e vorba pe lipit niște afișe, de organizat niște întâlniri sau de făcut niște cumpărături unor persoane mai în vârstă, e important să oferim din timpul nostru pentru a face un bine celor de lângă noi. Aceștia vor simți că nu sunt singuri și că cineva lucrează pentru ca ei să aibă un campus sau o întâlnire reușită. Să nu uităm că și voluntariatul este lucru. Chiar dacă nu ești plătit pentru acel lucru pe care îl prestezi, el presupune totuși o muncă mai grea sau mai ușoară, după caz. Al doilea punct ar fi răsplata pe care o primesti pentru munca și efortul pe care le depui. Este nobil să spunem că lucrând ca voluntari nu câștigăm nimic. Dar în realitate nu e chiar așa. Câștigăm mult din experiențele pe care le avem colaborând cu ceilalți oameni, câștigăm din reușitele sau nereușitele unei întâlniri, vom ști ce avem de făcut diferit la următoarea activitate pe care o vom organiza. Dar poate cel mai important pentru stima de sine e feedback-ul pe care îl primim doar observând reacțiile sau gesturile pe care unii participanți le fac la o anumită activitate. Îmi vine acum în minte un copil, pe care la întâlnirea Eparhială a Copiilor, de la Sângeorz-Băi (unde au fost prezenți aproximativ 800 de copii), în timpul jocurilor care se desfășurau, l-am auzit spunându-i unui însoțitor adult din grupul cu care venise: “Îmi vine să urlu de fericire!”. Când auzi un asemenea lucru nici nu mai contează că ai muncit două zile la acea întâlnire și că ai dormit puțin noaptea neștiind ce vom face dacă va ploua și cum vom organiza toată acea întâlnire.

Ce te-a determinat să candidezi pentru Consiliul de Conducere ASTRU Cluj? 

Trebuie să recunosc că nu a fost un lucru pe care mi l-am dorit de la început și probabil nici pe parcurs. Dar în momentul în care eu am candidat pentru un post de vicepreședinte în Consiliul de Conducere al ASTRU Cluj, a fost mai mult o asumare de responsabilitate, decât o dorință. Mandatul membrilor în consiliul precedent celui din care am făcut și eu parte tocmai expira și având o vechime în grupul care era atunci în Cluj, am hotărât să îmi asum această responsabilitate. Mereu am avut în minte evanghelia cu talanții, pe care nu trebuie să îi îngropi în pământ, ci trebuie să încerci să îi multiplici. Iar pentru mine în acel moment a fost forma prin care am crezut că voi putea să fac acest lucru. Tot timpul am simțit acea poziție ca pe o responsabilitate și nu ca pe un privilegiu.

Ce calități de bază ar trebui să aibă un consilier ASTRU Cluj?

Cele mai importante calități, pe lânga a fi implicat în ASTRU Cluj, din punctul meu de vedere ar trebui să fie responsabilitatea, munca și hotărârea de a se implica cu adevărat. Să nu conteze că la o activitate trebuie să stea să împartă apă copiilor, chiar dacă nu vrea să facă acest lucru și nici să nu conteze dacă într-o poză de grup nu a apărut pentru că trebuia să care niște scaune. Sunt poze de la diferite evenimente în care eu nu apar deloc, dar îmi amintesc de fiecare dată când le văd, pt că eu le-am făcut și știu că eram acolo.

Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o pe durata mandatului?

Cea mai mare provocare fără să mă gândesc prea mult a fost înființarea grupurilor parohiale. Cum se întâmplă în viață, unii seamănă și alții culeg – sămânța le-a fost aruncată de consiliul precedent celui din care am făcut și eu parte, iar noi am avut responsabilitatea să udăm acea sămânță, care încolțise deja și să alegem unele din aceste roade.

Cum consideri că te-a ajutat această perioadă în viața ta, în cariera pe care o ai acum?

Sunt multe lucruri pe care le-am învățat și pe care nu puteam sau îmi era teamă să le fac înainte. Se spune că mai mare decât teama de moarte este teama de a vorbi în public (în fața unui public numeros). De această teamă poți să scapi doar începand să vorbești în public. Acesta este unul din lucrurile pe care le-am învățat, este o teamă de care am scăpat. Pe lângă aceasta am învățat să lucrez cu diferite tipuri de oameni și am învățat să coordonez echipe de oameni în diferite momente. Am învățat că sunt momente în care trebuie să iau decizii și sunt momente când o decizie proastă e mai bună decât nici o decizie.

Dacă ai putea să te întorci în timp, în perioada în care ai fost membru în Consiliul de Conducere ASTRU Cluj, ce ai face diferit?

Sunt multe lucruri pe care le-aș face diferit, pentru că am învățat din multe din ele și chiar am ajuns să le fac, sau să facem lucruri diferite în alte situații. Dar e important și când greșim, pentru că din acele momente învățăm cel mai mult și știu că atunci am crezut că e decizia corectă în acel moment. Să spun și un lucru concret, pe care l-aș face diferit, aș comunica mai mult și aș păstra o relație mai apropiată cu responsabilii grupurilor parohiale.

Ce sfat ai avea pentru cineva care dorește să candideze pentru o poziție în Consiliul de Conducere ASTRU Cluj?

Ca și sfat le-aș spune, să încerce, să nu le fie teamă. Vor avea multe de învățat și se vor confrunta cu situații cu care altfel nu ar putea să se întâlnească, dar să nu uite că o poziție în Consiliul de Conducere al ASTRU Cluj nu înseamnă să te urci pe un piedestal, ci înseamnă să lucrezi pentru alții. Iar pe lângă asta, în zilele noastre, mai e un aspect foarte important. Cine ajunge în Consiliul de Conducere al ASTRU Cluj, are o vizibilitate mare pe rețelele sociale în rândul membrilor din parohii și nu numai. Este foarte important ce postează, ce mesaje transmit din poziția pe care o au. Chiar dacă nu își doresc, pentru unii dintre copii și tineri vor fi un exemplu și trebuie să aibă mare grijă ce fel de exemplu ar putea să fie.