Mihaela Man

Secretar ASTRU Cluj 2012-2014

Ce te definește?  Cum te-ai descrie în câteva cuvinte? 
Momentan cred ca ceea ce mă definește ar fi viața de familie. Fetița mea Sara are acum 8 luni și pentru ea totul e nou, interesant, bun de explorat. Prin urmare, cred ca un alt lucru ce m-ar defini ar fi simplitatea sau mai bine zis încercarea de a ma bucura de lucrurile simple în viata, de a vedea ceea ce mă înconjoară prin ochii unui copil și de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările zilnice ce mi le trimite.

Există un moment sau o întâlnire care te-a schimbat radical? Ne poți spune mai multe despre această experiență?
Am participat la zeci de întâlniri ASTRU, toate faine și dragi mie, dar 2 dintre ele în mod particular. Prima ar fi cea de la ZMT Madrid din 2011. Aveam atunci 14 ani și ceva și a fost o experiență de neuitat pentru mine să văd atâția tineri proveniți din culturi diferite, uniți în același loc pentru dragostea lor față de Isus. Îmi vin în minte cântece pe autocar, somn în sac de dormit, mult și mult râs, ochi închiși concentrați pe rugăciune, biserici și arhitectură impresionante, multe poze cu zâmbete, steaguri colorate, comuniune și mulți prieteni noi. Al 2-lea eveniment ar fi din 2013 când făceam parte din consiliu și în decembrie mergeam fiecare la câte o Parohie pentru adeziunea în asociație. Eu am fost desemnată să merg în Parohia din Beclean unde în acel moment Andrei era responsabil al grupului de tineri. Fast forward 7 ani mai târziu suntem aici, căsătoriți de 2 ani și jumătate și cu o fetiță minunată ❤

Care a fost primul tău contact cu ASTRU Cluj?
Primul contact cred ca l-am avut pe la 8-9 ani la o întâlnire a copiilor organizată în Cluj, la episcopie. Știu că erau diverse ateliere pe atunci, ceva cu lănțișoare din macaroane rețin eu :)) în timp ce am mai crescut o vedeam pe sora mea mai mare, Maria, mergând la întâlniri și asta m-a făcut curioasă și dornică s aflu mai multe și să particip și eu la rândul meu.

Consideri că voluntariatul este important? Dacă da, de ce?
Consider ca voluntariatul e fundamental în societate. Faptul că îți dăruiești timpul celorlalți e o dovadă mare de iubire, mai ales știind că nu primești nimic material în schimb. Poate fi frustrant uneori să nu ți se aprecieze munca, dar cred există mai multe părți bune decât negative (ieșirea din zona de confort, timp petrecut cu alți oameni, faptul că contribui la ajutorarea altora, faptele bune, exersarea unor competențe noi ar fi doar câteva exemple). 

Ce te-a determinat să candidezi pentru Consiliul de Conducere ASTRU Cluj?
Dorința de a aduce un aport asociației și faptul ca am considerat candidatura mea ca un “mulțumesc” și un “pay it forward”. In acel moment eram în liceu și eram membru al grupului de liceeni care îmi era foarte drag. Voiam să pot ajuta ca și alți tineri să se poată bucura de o experiență similară mie. De asemenea, pe plan personal am avut o ambiție de a ieși din zona mea de confort, de a fi mai deschisă, eu fiind o fire mai introvertită.

Ce calități de bază ar trebui să aibă un consilier ASTRU Cluj?
Dorința de a face bine, dăruire față de ceilalți, puțină creativitate, spirit de echipa, puterea de a avea entuziasm chiar dacă poate nu ai mereu chef, darul ascultării și curaj. 

Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o pe durata mandatului?
Nu îmi vine acum în minte un moment anume mai dificil, dar am întâmpinat probleme unde am simțit că nu am autoritate sau unde ceilalți nu voiau să coopereze (de ex un grup de discuții care era mai degrabă un monolog, un grup de copii ce nu ascultau indicațiile, tineri care vorbeau în continuu în timpul liturghiei). Uneori nu ai ce face, speri doar ca data viitoare să fie mai bine. 

Cum consideri că te-a ajutat această perioadă în viața ta, în cariera pe care o ai acum?
Faptul că am fost secretară în consiliu m-a ajutat sa fiu mai deschisă, mai comunicativă, mai sociabilă. De asemenea, dacă nu aș fi fost în consiliu probabil nu aș fi întâlnit atâtea persoane și nu aș fi călătorit așa de mult. M-a ajutat oarecum să fiu și mai umilă, sa înțeleg că toate stau în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă eu am alte planuri. 

Dacă ai putea să te întorci în timp, în perioada în care ai fost membru în Consiliul de Conducere ASTRU Cluj, ce ai face diferit?
Poate as încerca să am o “voce” mai puternică, mi-aș exprima mai des ideile. Aș încerca să găsesc o modalitate să aduc mai mulți tineri la întâlniri (și implicit la biserica) și să îi și determin sa rămână (asta cred că e problema majora, puțini tineri mai văd în biserică). Aș propune mai multe activități de implicare a tinerilor în comunitate (vizite la orfelinat, pregătit de mâncare pentru nevoiași). As vrea cel puțin o activitate pe lună pentru suflet (liturghie împreună, adorație, rugăciune Taizé). M-aș orienta foarte mult pe tipurile de întâlniri/ subiecte dorite de tineri (făcută o întâlnire cu brainstorming în care să spună ei ce doresc să facă/ discute). Aș vrea o mai mare implicare atât pentru, cât și din partea celorlalte grupuri parohiale (nu doar grupurile specializate din Cluj) de ex prin schimburi de experiență între grupuri. Având în vedere situația de acum aș propune o intensificare a activității online. Per total mi-ar fi plăcut să mă pot implica mai mult, să fiu mai prezentă. 

Ce sfat ai avea pentru cineva care dorește să candideze pentru o poziție în Consiliul de Conducere ASTRU Cluj?
Candidați, că e fain! 😊 Să aveți curaj, că ceea ce faceți e bine, e super că aveți inițiativă și dorința de implicare! Mă bucur pentru voi, pentru membri, pentru viitorul consiliu, chiar dacă nu am mai fost de multă vreme la o întâlnire îmi sunteți cu toții foarte dragi și zâmbesc mereu când văd câte o poză cu voi pe Facebook sau Instagram. Sună a clișeu, dar lumea are nevoie de voi și în voi stă schimbarea!