Ce te definește?  Cum te-ai descrie în câteva cuvinte? 

De fiecare dată când am fost întrebat cine sunt eu am considerat că cel mai potrivit răspuns este că sunt în primul rând un om. 
Definiția omului poate fi luată din mai multe perspective, atât una seculară care poate defini omul ca o ființă muritoare din perspectivă biologică (conform DEX înzestrată cu gândire, inteligență și limbaj articulat), cât și una teologică unde omul este o fiinţă religioasă prin natura şi vocaţia sa. El vine de la Dumnezeu şi merge spre Dumnezeu, iar viaţa sa este deplin umană doar când trăieşte în mod liber relaţia sa cu Dumnezeu. (CBC, nr. 44)
Al doilea cuvânt pe care l-aș folosi pentru a mă descrie este cel de laic. Termenul laic provine din limba greacă unde laos înseamnă „popor al lui Dumnezeu”, așadar mă definește faptul de a fi parte din credincioșii creștini care nu sunt membri ai clerului hirotonit.
De altfel, cei doi termeni sunt uniți între ei, pentru că un laic, fiind parte a poporului lui Dumnezeu trebuie să fie și om. (Conform DEX, expresia a fi om = Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine.), iar acesta poate fi un motto pentru viață.

Există un moment sau o întâlnire care te-a schimbat radical? Ne poți spune mai multe despre această experiență?

Cred că în viața fiecărei persoane există un moment de cotitură, o deschidere spre altceva, poate chiar un refuz care, sau o serie de refuzuri care să ne facă să fim mai buni, să căutăm ceva mai înalt și în final să reușim.
Pentru mine momentul care m-a schimbat radical a fost începutul liceului și sosirea la Cluj-Napoca. În timp ce cu siguranță am avut diferite oportunități și înainte de acest moment, Clujul mi-a deschis însutit oportunitățile în fața mea pentru a fi independent și a merge pe ce cale aș considera eu de cuviință. 
Am ales să înaintez în Biserică și alături de Biserică și – cred eu – am ales corect. Biserica de la Cluj era (și sper eu că este) o biserică vie, gata să ofere tot ce are mai bun, iar mie mi-a oferit prin Acțiunea Catolică, prin ASTRU Cluj, având astfel oportunitatea să mă dezvolt multidisciplinar și la momentul potrivit să plătesc înapoi.

Care a fost primul tău contact cu ASTRU Cluj?

Auzisem despre ASTRU înainte să vin la Cluj, nu neapărat ASTRU Cluj, dar ASTRU în general ca asociație a tinerilor din Biserica noastră. Fiind din Eparhia de Lugoj, la vremea aceea nu aveam ASTRU în Eparhie, însă ASTRU Blaj prin implicarea Sr. Liana Petrizzo încerca să ne organizeze și în Eparhia noastră.
Primul meu contact cu ASTRU Cluj a fost în toamna anului 2003, eram la Liceu și văzusem un afiș cu o activitate ASTRU Cluj de formare pentru tineri pentru dezvoltarea grupurilor parohiale. Mi s-a părut foarte interesant pentru că proveneam dintr-un grup parohial foarte activ și mă gândeam că acest curs ar putea să mă ajute să ajut la rândul meu grupul parohial. Pentru participare trebuia să completezi un talon și să îl depui în căsuța poștală a ASTRU Cluj de la episcopie. Am depus talonul și am așteptat, și am așteptat și iar am așteptat. Fără nicun răspuns. 
Știam că unul dintre profesorii noștri, Pr. Cristian Goia, era implicat la ASTRU așa că l-am întrebat despre curs și dacă am fost acceptat, a promis că revine cu un răspuns și a revenit peste câteva zile, însă răspunsul nu a fost pe măsura așteptărilor. Nu fusesem acceptat pe motiv că grupul meu parohial nu era din Eparhia de Cluj-Gherla. Nu m-a mulțumit răspunsul, dar fiind nou și necunoscând multă lume am lăsat implicarea pe seama altora.
Poate că cititorul se gândește că răspunsul meu este total nepotrivit în contextul acestui interviu care ar trebui să arate doar părțile pozitive ale ASTRU, însă realitatea este – așa cum menționam în răspunsul la întrebarea anterioară – că o situație, un refuz nu este sfârșitul lumii, nu este sfârșitul unui drum pe care vrei sau trebuie să îl urmezi, ci poate fi doar un moment de reflecție, de reorganizare și de a începe cu forțe noi, de a încerca din nou și a fi perseverent.
Câteodată putem fi refuzați pentru că nu mai sunt locuri, pentru că nu este încă momentul nostru, dar asta nu înseamnă că la moment dat nu putem ajunge acolo unde dorim. Da, este adevărat că putem zice, gata, stop, nu mai vreau să merg pe calea asta, am să aleg altceva. În cazul de față, puteam alege o organizație seculară, sau implicare în ceva ce nu ține de Biserică, dar nu a fost așa.
În cazul meu, nu perseverența m-a adus la ASTRU Cluj, ci o întâmplare ulterioară. Era prin iunie 2004 când avea loc anuala Întâlnire ASTRU-ATCM la nivel național care în anul acela s-a ținut la Cluj-Napoca. Din Eparhia de Lugoj au fost invitați – prin bunăvoința ASTRU Blaj – câțiva reprezentanți pentru a pune bazele ASTRU-lui în Eparhie. Doi din acești reprezentanți proveneau din același grup parohial foarte activ din care și eu făceam parte așa că ne-am întâlnit, fiind la Cluj. Întâmplarea a făcut să ne întâlnim și cu președintele ASTRU Cluj din acea vreme care a intrat în vorbă cu mine și m-a invitat să particip la activități. Așa a început o lungă și rodnică relație a mea cu ASTRU Cluj.

Consideri că voluntariatul este important? Dacă da, de ce?

Da, fără drept de apel, da. Voluntariatul este o parte extrem de imporatantă atât din perspectiva persoanei care prestează voluntariatul, cât și a organizației care este beneficiar al voluntariatului. 
Prin extenso este o parte imporantă a însăși comunității din care aceasta face parte. Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca definește voluntariatul ca fiind „activitatea desfășurată din proprie inițiativă de către o persoană fizică prin care aceasta își oferă timpul, talentul, energia, cunoștințele și abilitățile în folosul comunității, fără a fi recompensat material, în domenii variate cum ar fi: social, sănătate, cultural, civic, protecția mediului, etc.”
În același timp din perspectivă creștință, fiecare dintre noi suntem înzestrați cu talanți pe care i-am primit de la Dumnezeu. Pilda talanților (cf. Matei 25, 14-30) ne arată că putem să alegem să îi fructificăm și să îi înmulțim sau să îi ținem pentru noi și să îi ascundem de frica pierderii lor. Atunci când alegem să folosim acești talanți, aceste talente cu care Dumnezeu ne-a înzestrat în scop de voluntariat, alegem să împlinim cuvintele lui Isus adresate apostolilor: “în dar aţi luat, în dar să daţi.” (Matei 10, 8b)
Spuneam la început că voluntariatul este imporant atât pentru cel/cea care îl practică, cât și pentru cine îl primește. Din punctul meu de vedere, voluntarul are numai de câștigat: pe de o parte își pune în practică talentele și astfel să le diversifice, să le dezvolte, să le crească și să le înmulțească, iar pe de altă parte prin experiențele la care ia parte, prin ceea ce face ajunge să acumuleze noi talente, noi abilități și deprinderi. Viața omului este o continuă învățare, acumulăm noi informații în fiecare zi, din fiecare experiență prin care trecem, iar atunci când această experiență de învățare devine și un act conștient se numește educație continuă pe întreg parcursul vieții.
Desigur, voluntariatul este important și pentru organizații. Prin însăși existența și scopul lor, organizațiile non-profit au nevoie de resursa umană pentru a-și îndeplini activitățile. Oamenii sunt cea mai importantă resursă – din puncul meu de vedere – pentru o organizație. Pe lângă munca pe care ei o prestează prin intermediul voluntariatului, organizația are oportunitatea de a se face cunoscută, iar mai apoi unii dintre voluntari vor alege să slujească organizația și în alte moduri precum conducere, reprezentare etc. 

Ce te-a determinat să candidezi pentru Consiliul de Conducere ASTRU Cluj? 

Pentru mine ASTRU Cluj a fost o platformă foarte importantă pentru dezolvarea personală. Am învățat foarte mult, am crescut în ASTRU și cu ASTRU, iar acest lucru m-a făcut să doresc să dau înapoi organizației. 
ASTRU a investit în mine nenumărate resurse, iar o dată cu dezoltarea și creșterea mea am avut în vedere posibilitatea de a plăti oarecum înapoi prin implicarea la nivel de Consiliul de Conducere aceste resurse, prin timpul meu, prin cunoștințele mele și astfel să reușim împreună să creștem și alte persoane care mai apoi vor da înapoi organizației prin implicarea lor.

Ce calități de bază ar trebui să aibă un consilier ASTRU Cluj?

Fără a mă referi la calități pe care organizația le-ar pune într-un apel de candidaturi, consider că prima și cea mai importantă calitate ar fi disponibilitatea. Aplică pentru o poziție în cadrul Consiliului dacă cu adevărat dorești să te implici și să îți pui la dispoziție timpul și talentele tale în slujba Bisericii și a ASTRU-lui. 
Rolul unui consilier este de slujire, nu de mărire. Nu te înscrie în cursă dacă singurul scop este să conduci pe alții, să fii mai marele celorlați. Amintește-ți de cuvintele Mântuitorului: „Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. (Marcu 10, 43-45). Fii dispus(ă) să slujești aproapelui în starea de viață în care ești, indiferent de rolul pe care îl alegi în Consiliu, chiar și din rolul de președinte.
În afară de acestea două, orice talanți pe care îi ai, și fiecare dintre noi are talanți, ei vor fi bineprimiți și cu siguranță vei reuși să îi înmulțești însutit.

Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o pe durata mandatului?

Cuvântul „provocare” mi se pare interesant ales pentru întrebarea voastră. De multe ori el poate avea o conotație negativă, de altfel chiar și DEX-ul îl definește ca „incitare a cuiva printr-un act de sfidare” ca primă definiție. Eu cred că trebuie să privim la părțile pozitive ale acestui cuvânt, să luăm după modelul englezesc al lui challenge, ori definiția secundară de „a chema, a invita pe cineva să participe la o competiție”. Pentru mine o provocare este o invitație de a găsi soluții, a fi pus în fața unei situații cu care nu te-ai mai întâlnit în trecut și pe care trebuie să o rezolvi cu succes.
Astfel, în timpul mandatului, provocări au fost multe și probabil fiecare nouă provocare pare a fi cea mai mare. Nu am în minte un moment anume din timpul mandatului pe care să îl definesc drept „cea mai mare provocare”. Uitându-mă în urmă aș considera cea mai mare provocare organizarea Întâlnirii Naționale a Tineretului Catolic – INTC 2015 la Cluj-Napoca. Sigur, în acea perioadă nu mai aveam un mandat în cadrul Consiliului de Conducere, însă lucram în secretariatul ASTRU Cluj. 
INTC 2015 a fost o experiență extraordinară, a început cu mult timp înainte de anul 2015 o dată cu propunerea noastră de a găzdui acest eveniment în cadrul Capitalei Europene a Tineretului – Cluj-Napoca 2015. Au fost multe provocări pe parcurs, cum ar fi spre exemplu finanțarea unui eveniment de acest calibru, o echipă puternică în culise, dar – cred eu cu tărie – am reușit să trecem cu bine peste toate provocările, să găsim soluții la situațiile cu care ne-am întâlnit și să organizăm, ca o echipă, un eveniment care a rămas și va rămâne în sufletele participanților poate pentru toată viața, sperând că a semănat asemenea celui din Parabola Semănătorului fără a aștepta să culegem roadele care vor veni mult mai târziu.

Cum consideri că te-a ajutat această perioadă în viața ta, în cariera pe care o ai acum?

Consider întreaga activitate în cadrul ASTRU Cluj ca fiind definitorie pentru dezvoltarea și creșterea mea personală, o parte integrantă din devenirea a cine și ceea ce sunt eu astăzi. În primul rând experiența acumulată în decursul anilor m-a dezvoltat la nivel personal, la nivel de cunoștințe și la nivel de acțiuni. În al doilea rând porțile și oportunitățile pe care implicarea în ASTRU mi le-a deschis au fost definitorii pentru dezvoltarea ulterioară: fie că vorbim despre nivelul național sau internațional, ASTRU a avut încredere în mine și m-a trimis să o reprezint ceea ce mi-a deschis oportunități de creștere și dezvoltare nenumărate.
Fiecare experiență prin care trecem ne modelează, ne ajută să vedem cu alți ochi viața. Toate aceste experiențe acumulate au construit această persoană care sunt astăzi, iar fiecare experiență pe care o voi acumula de aici înainte vor construi persoana care voi fi în viitor. Sunt recunoscător ASTRU Cluj pentru bazele pe care mi le-a pus în această dezvoltare experiențială, sunt recunoscător de asemenea pentru oportunitățile și ușile pe care mi le-a deschis să mă formez și să slujesc în același timp. 

Dacă ai putea să te întorci în timp, în perioada în care ai fost membru în Consiliul de Conducere ASTRU Cluj, ce ai face diferit?

Din punctul meu de vedere atunci când iei o decizie, o iei în contextul în care te afli și pe baza informațiilor deținute în momentul respectiv. Când vorbim despre informații ne referim, desigur, și la educația și modul de gândire pe care îl avem în acel moment al vieții. Ori, ani mai târziu, după ce ai trecut prin alte experiențe de viață care ți-au adus poate o altă gândire, e inutil să revii asupra unor decizii din trecut care nu mai pot afecta în niciun fel și să spui că ar fi trebuit să faci altfel. Cred cu tărie că atât eu, cât și colegii mei din Consiliu și Secretariat am făcut tot ce ne-a stat în putință și cunoștință pentru binele organizației și în slujba Bisericii pe baza experienței, expertizei și a informațiilor puse la dispoziție. Din acest motiv nu cred că aș face nimic diferit, pus în același context și pe baza acelorași variabile.
Dacă ar fi să mă gândesc din punct de vedere strict personal și pe baza experiențelor acumulate până în prezent, mi-ar plăcea să ascult mai mult și cu mai multă atenție, înainte de a răspunde și de ce nu, să fi fost mai deschis schimbării, dezvoltării, actualizării, aducerii la zi și la momentul prezent a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. De atfel, aceasta e și invitația mea pentru voi cei care alegeți să faceți parte din Consilul de Conducere: ascultați cu atenție pentru a putea să vă faceți o opinie educată și fiți deschiși la schimbare. Lumea se schimbă atât de mult în jurul nostru, în fiecare zi, cu atât mai mult în anul acesta, 2020, când pandemia prin care trecem a schimbat viața de zi cu zi. În amintesc de Cardinalul Jean-Claude Hollerich care a sugerat că pandemia actuală se poate să fi accelerat secularizarea Europei cu 10 ani. Încă un motiv pentru care trebuie să fim deschiși la schimbare, însă atenție, de aceea e nevoie de acea ascultare cu atenție, de a vedea toate punctele de vedere pentru ca acea schimbare să nu schimbe însăși esența a ceea ce facem, pentru ce facem și mai ales pentru Cine (vezi următoarea întrebare).

Ce sfat ai avea pentru cineva care dorește să candideze pentru o poziție în Consiliul de Conducere ASTRU Cluj?

Cred că cel mai important sfat ar fi să îl pună pe Isus în centru. Și când mă refer la centru, nu mă refer neapărat la centrul orașului. Acum câțiva ani, Dieceza de Roma organiza un eveniment anual denumit „Gesù al centro” dedicat în special tinerilor. Prin intermediul acestui eveniment doreau să îl scoată pe Isus în lume (în centrul orașului) prin concerte, procesiune cu sfântul sacrament, adorație și altele. Este o inițiativă extraordinară de misiune, însă când mă refer la a-L pune pe Isus în centru, mă refer la faptul de a nu uita cui slujim și pentru cine facem fiecare activitate. 
ASTRU Cluj este o asociație religioasă, nu una seculară, o asociație de laici în Biserică, o Acțiune Catolică de rit bizantin ceea ce înseamnă că orice acțiune sau activitate trebuie gândită cu Isus în centrul ei pentru a putea îndeplini misiunea de apostolat laic, de a fi „apostoli în lume trimiși”, pentru a fi „de folos Bisericii și neamului nostru”.